Mircea Lucescu este cu siguranţă unul dintre personajele care pot vorbi cel mai bine, dar şi cel mai mult despre derby-urile Dinamo - Steaua jucate înainte de Revoluţie. Tehnicianul şi-a reamintit şi ieri cum era atmosfera care înconjura marile meciuri din România acelor vremuri şi a dezvăluit cum a construit echipa care a spulberat cu 3-0 Steaua chiar pe Ghencea în noiembrie 1989.

Domnule Lucescu, v-am sunat să vă întrebăm despre Dinamo - Steaua…

Eram două echipe extraordinare, dar ei au fost primii care au făcut pasul atunci, cu acea performanţă din 1986. Oricum, ştiţi că totul era atunci într-o singură direcţie...

Bun, dar aţi ajuns să învingeţi Steaua într-un final. Cum s-a întâmplat asta?

Când am venit eu la Dinamo, am fost şocat să văd că nu exista niciun jucător din Bucureşti. Am coborât în parcare, şi când am văzut acolo numai maşini cu număr de provincie, am rămas trăsnit! În plus, noi sufeream la capitolul popularitate. Ei deja erau foarte iubiţi.

Şi aţi schimbat toată echipa... Ce proiect aţi avut în minte?

M-am gândit la două lucruri, să-i schimb în mers pe cei uzaţi, fără motivaţie, gen Movilă, Stănescu, şi să aduc jucători cunoscuţi. Aşa au apărut Răducioiu, Lupu, Mateuţ, Lupescu, Timofte, tineri cu sete de performanţă, dar şi Balaci sau Cămătaru, fotbalişti foarte cunoscuţi, populari. Voiam să atragem lumea alături de noi.

Pentru popularitate doar sau şi pentru performanţă?

Păi Balaci era pe undeva pe la Slatina, la Olt, deja ieşise din circuit. Iar Cămătaru, după ce îşi rupsese piciorul, se îngrăşase şi ajunsese să fie fluierat de oameni în Craiova. Apoi a venit la noi, a ieşit golgheter, a plecat în străinătate, ne-am ajutat reciproc...

Cum erau relaţiile între cele două cluburi la acea vreme? De exemplu, Hagi spune în ProSport că Steaua desemna chiar şi un jucător care să-i în