Vladimir Tismăneanu: "Nonagenarul Manea Mănescu a încetat din viaţă fără să fi exprimat cel mai mic regret, cea mai palidă remuşcare pentru participarea activă la acţiunile unui regim ilegitim şi criminal."

A rămas până la capăt alături de Nicolae şi Elena Ceauşescu, s-a aflat, împreună cu Emil Bobu, alt vechil al clanului Ceauşescu, în acel helicopter care a plecat de pe aco perişul clădirii CC pe 21 decembrie 1989. Mănescu s-a despărţit de cuplul Ceau şes cu la Snagov. S-a întors acasă, la re şedinţa de pe Bulevardul Primăverii. A fost apoi arestat, judecat pentru infrac ţiunea de „genocid” în procesele mai mult decât îndoielnice din perspectiva po litică şi juridică de după 1990. Nu că n-ar fi meritat să fie condamnat, dar crimele regimului nu se limitau la perioada circumscrisă de oamenii lui Iliescu şi Roman. Iar alţi potentaţi, care se retrăseseră la timp ori fuseseră marginalizaţi de tot mai nesăbuitul Ceauşescu, au scăpat fără probleme (mă gândesc, de pildă, la „perfectul acrobat” Leonte Răutu ori la Ilie Verdeţ).

Manea Mănescu a fost un birocrat obtuz, un economist marxist extrem de rigid şi un adept necondiţionat al dogmelor comuniste. Fiu al militantului socialist prahovean Constantin Mănescu, având doi fraţi cu prenume inspirate de panteonul marxist (Lenin Mănescu şi Rakovski Mănescu), Manea a studiat în anii ’30 la Academia Comercială, specializându- se în statistică. A intrat în PCR în acei ani, fiind un admirator înflăcărat al URSS şi al lui Stalin. A colaborat la revistele controlate de PCR clandestin. Alţi colegi de generaţie cu studii economice au fost Corneliu Mănescu (nici o legătură de familie), Hristache Zambetti (ulterior general de securitate despre care ar trebui scris pe larg şi cu date cât mai precise), Petru Năvodaru (ulterior cumnat al lui Gr. Preoteasa şi socrul lui Paul Goma), Gheorghe (Gogu) Rădulescu, Roman Mold