Ortodocşii dar şi greco-catolicii prăznuiesc an de an, pe 30 ianuarie, pe Sfinţii Trei Ierarhi – Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur. Dacă despre Sf. Apostol Pavel s-a spus că este fereastra prin care păgânii L-au cunoscut pe Hristos şi s-au neconvertit spre creştinism, despre Sfinţii Trei Ierarhi se poate spune că sunt trei ferestre prin care creştinătatea a privit spre Hristos şi a primit lumina de la El. Şi pentru că cei trei s-au dovedit a fi mari dascăli şi ierarhi, facultăţile de teologie i-au ales ca patroni şi ocrotitori în înţelegerea credinţei creştine. Astfel, Sf. Grigore Teologul este simbolul ştiinţei teologice, Sf. Vasile Cel Mare este simbolul energiei şi al acţiunii puse în slujba oamenilor, iar Sf. Ioan Gura de Aur este un simbol al râvnei apostolice prin cuvânt şi faptă, pentru îndreptarea vieţii credincioşilor. Mai concis spus, unul ar reprezenta mintea care gândeşte, altul gura care propovăduieşte şi al treilea mâna care lucrează, deşi fiecare a avut şi minte şi gura şi mâna care lucrau într-o desăvârşita armonie şi unitate. Opera lor este vastă, iar activitatea lor a cuprins toate domeniile şi aspectele vieţii.

Au trăit în veacul de aur

Sf. Vasile cel Mare (330-379) s-a născut în oraşul Cezareea Capadociei, din părinţi creştini, care i-au dat o creştere aleasă şi o educaţie pe măsură. Spirit practic şi bun gospodar, înfiinţează primele aşezăminte de ocrotire socială pentru creştinii de toate vârstele: şcoli pentru tineri fără posibilităţi de întreţinere; cămine pentru orfani; azile şi spitale pentru bătrâni. Tot el pune bazele unui monahism creştin organizat, scriind normele de convieţuire pentru călugări şi călugăriţe numite Reguli mari şi mici. Sfântul Grigore de Naziaz era neîntrecut în înţelepciune şi în tâlcuirea tainelor lui Dumnezeu. Despre Sfântul Ioan Gură de Aur, maestru în frumuseţea vorbirii, c