Suntem nevoiţi de multe ori să fim politicoşi chiar dacă ne-am dori, pe moment, să reacţionăm altfel. Bunele maniere ne pot aduce avantaje, dar, folosite greşit, se pot întoarce împotriva noastră.
Spunem „bună ziua" colegilor de la birou, iar răspunsul vine abia bâiguit, de cele mai multe ori fără ca persoana respectivă să-şi ridice nasul din hârtii sau din monitor. La fel, spunem „mulţumesc" de câteva ori pe zi, dar de câte ori suntem sinceri şi nu o spunem doar din obişnuinţă? Cât este politeţe şi cât falsă politeţe?
Britanicii se ghidează după principiul „nu răni sentimentele nimănui, mai degrabă dezamăgeşte-i uşor", în timp ce olandezii consideră că a spune cuiva verde-n faţă ce simţi nu este doar sănătos, ci şi politicos. Pe de altă parte, mai toţi europenii consideră nelipsitul salut al americanilor „Bună ziua, ce mai faceţi?" destul de fals, pe motiv că nimeni nu poate fi interesat mereu de ce face interlocutorul. Dar cine poate spune cu adevărat unde se termină politeţea şi unde începe falsa politeţe?
Comportamentul te dă de gol
Ionela Vasilescu (30 de ani), din Bucureşti, este asistent manager într-o companie multinaţională şi spune că de cele mai multe ori simte că cei din jur folosesc formulele consacrate de politeţe doar pentru că aşa cere eticheta. „Chiar dacă nu pot explica, se simte diferenţa atunci când eşti faţă în faţă cu o persoană, nu doar prin ceea ce spune, ci, mai ales, prin felul în care o spune, prin ton, prin poziţia corpului. Cred că politeţea, ca orice lucru de valoare, poate fi «contrafăcută» pentru a te adapta la o situaţie care, chiar dacă nu-ţi convine, trebuie să o suporţi", a explicat tânăra.
Pericolul în această situaţie este ca lipsa de sinceritate să fie observată de interlocutor, iar consecinţele pot fi cât se poate de neplăcute. „Politeţea poate fi o formă de a nu crea situaţ