Romania este un mare rezervor de talente fotbalistice, dar sistemul de crestere si perfectionare a copiilor si juniorilor este extrem de deficitar. Nu descoperim America daca sustinem ca demiterea selectionerului Victor Piturca nu rezolva problemele de fond ale fotbalului nostru, in general, si ale echipei nationale, in special. Este un lucru de la sine inteles, numai ca multi dintre cei care afirma acest lucru, majoritatea sustinatori ai acestuia, se apara vorbind de penuria de talente din spatiul carpato-danubian. O idee mai absurda poate fi cu greu gasita, fiindca este cunoscut ca Romania reprezinta un urias rezervor de talente fotbalistice, poate al doilea din Europa, dupa spatiul iugoslav. Fostul fotbalist si antrenor Cornel Dinu are chiar o teorie interesanta, prin care sustine ca unele portiuni din planeta sint harazite a da mari fotbalisti, iar ex-Iugoslavia, mai ales Serbia, este una dintre aceste regiuni sortite fotbalului. Ducind ideea mai departe, poate nu intimplator cele mai multe valori romanesti provin din Oltenia (in primul rind) si Banat, adica tocmai in vecinatatea spatiului binecuvintat de zeul fotbalului. Evident, talente apar peste tot (Mutu este argesean, Hagi, dobrogrean), numai ca, in timp ce in ultimele doua decenii Iasul a dat trei jucatori de echipa nationala (Rosu, Pancu si Adi Cristea), o lista a marilor fotbalisti din zona sud-vestica ar depasi spatiul rezervat acestui editorial. Nu intimplator, singurul experiment de echipa construita din resurse proprii a aparut la Craiova, acolo unde, pe linga filonul nesecat de valori, exista si un centru de pregatire bine utilat si finantat de Gica Popescu si antrenori specializati in cresterea si depistarea lor. Pentru ca este bine de spus ca un antrenor de copii si juniori are o munca diferita fata de un tehnician al unei echipe divizionare, principala sa preocupare fiind cizelarea materiei prime