Isaak Babel, Gorki, Mihail Bulgakov, Pavel Florenski, Boris Pilniak, Osip Mandelstam, Pasternak, Anna Ahmatova; personalitati titanice, nume care lumineaza cultura secolului XX. Individualitati literare distincte, unite, totusi, printr-un numitor comun: sub o forma sau alta, toti cei amintiti sunt victime ale represiunii staliniste. Inclusiv "postdrapelul literaturii sovietice", Maxim Gorki, scriitorul cunoscut la scara mondiala, care a avut dosar de urmarire intocmit de "organe" si pastrat in arhivele de la Lubianka, inca nedesecretizate total. Habent sua fata libeli... La fel si scriitorii. Fiecare are soarta lui. Gorki a fost tinut sub observatie permanenta. Soljenitin a fost exilat, Pasternak - obligat sa refuze premiul Nobel, Bulgakov - autorizat sa traiasca dar sub teroarea de a fi arestat oricand. Florenski si Babel au avut parte de glont. Celebrele "9 grame in ceafa". Noua grame de plumb. Soarta unor carti si a autorilor lor a fost cunoscuta cu adevarat de-abia dupa ce KGB a fost fortat sa permita accesul la arhivele privind viata culturala. In principal, ridicarea valului de pe una dintre cele mai negre perioade din istoria poporului rus i se datoreaza unui scriitor: Vitali Sentalinski, autorul masivului volum al carui titlu, in editia franceza, aparuta in 1993 la editura pariziana Robert Laffont, este "La Parole ressuscitee. Dans les archives litteraires du KGB" - "Cuvantul reinviat. In arhivele literare ale KGB". Spatiul nu ne ingaduie, din pacate, sa relatam piedicile de care s-au izbit Sentalinski si cei insufletiti de vointa lui. O idee, totusi, putem avea: au fost similare cu eforturile oamenilor care au luptat pentru recuperarea manuscriselor inginerului Gheorghe Ursu si care inca n-au pierdut nadejdea ca, intr-o zi, celebrul "Jurnal" al celui care a platit cu viata cutezanta de a scrie despre Ceausescu si regimul lor va iesi la lumina. Punctul final