Poetul rus Evgheni Evtusenko este de doua zile la Bucuresti. Motivul? Lansarea volumului sau de poeme "Mierea tarzie", inspirata initiativa a editurii CD PRESS. Traducerea excelenta, egaland traducerile lui Lesnea din Esenin, apartine scriitorului Stefan Dimitriu. Traducerea bruta e a Nadiei Brunstein.
S-a intamplat sa-l cunosc pe Evtusenko acum aproape 17 ani, in singura mea vizita la Moscova. Realizam pentru SLAST, revista pe care am condus-o trei ani, un serial de interviuri sub genericul "Cum infrunta poezia sfarsitul de mileniu?". Dialogurile, cu poeti importanti ai lumii, conturau deja o carte. Dupa Revolutie am uitat s-o mai public. O voi face probabil in aceasta toamna determinat chiar de Evtusenko.
In acei ani, poezia in Romania inca mai exista. Cu toata cenzura, cu toate chinurile indurate de poet. Cultura in general era un refugiu in care se cuibarea un reziduu vital de libertate. Primul interviu in care puneam problema decesului sensibilitatii intr-o lume abrutizata, tehnologizata, a fost cu Sandu David, presedintele scriitorilor din Israel. David avea si indeletnicirea de a creste langa Tel Aviv, intr-o ferma, gaini. O poeta din Gemania, Charlotte Ueckert, mi-a povestit amuzata ca-si tipareste plachetele de versuri in tiraje de 200-300 de exemplare pe care le daruieste prietenelor. Intr-o noapte, intorcandu-se tarziu dintr-un turneu de afaceri, sotul (un capitalist de succes) i-a spus mirat ca a auzit-o la radio. Tu ai scris chestiile alea? - a intrebat sotul, care afla prima oara ca nevasta-sa e poeta. Azi si in Romania tirajele au coborat in zona ridicolului.
Sa revin la Evtusenko. Am reusit dupa peripetii sa-l intalnesc si sa fiu invitat la el acasa, in vila de lemn situata intr-o padure de pini si mesteceni de langa Moscova. Era deputat si nu mai incapea de treburi. Trebuia sa pice si o televiziune britanica, reporterii de acolo ast
