Mi se pare surprinzatoare incantarea cu care guvernul primeste vizita delegatiei Chinei. Nu o pot intelege altfel decat ca o disperare cauzata de stoparea investitiilor straine private in Romania, investitii care la inceputul anilor 2000 au ajutat la umflarea PIB si la reducerea somajului. Astazi guvernul incearca sa resusciteze aceste investitii pe canale politice. China este la randul ei disperata sa gaseasca o utilitate sumelor imense de bani pe care le detine, bani care altminteri se depreciaza gratie politicii inflationste a SUA, scrie Bogdan Glavan pe blogul lui.
Confruntandu-se cu un evident fenomen de supra-investitii in propria economie, China cauta acum sa castige fructifice acesti bani in restul lumii si orice randament mai mare decat zero este perfect.
Pentru a clarifica lucrurile, un lucru trebuie admis din start: Romania are mare nevoie de investitii straine pentru a se dezvolta intr-un ritm accelerat. Acumularea de capital este esentiala pentru cresterea productiei, iar o tara relativ saraca precum Romania nu poate economisi suficient pentru a investi in ritmul necesar reducerii decalajului de bunastare ce o separa de tarile dezvoltate. Asadar, Romania are nevoie sa importe capitalul acumulat de alte natiuni. Dar - atentie! - aceste investitii trebuie sa fie eficiente, adica destinate cresterii productiei de bunuri si servicii conform nevoilor reale ale publicului, nu "marilor proiecte" ale guvernului.
Aici cred ca se impun doua observatii:
In primul rand, in anii de boom economic, cand in Romania intrau anual miliarde de euro, am trait cu impresia ca aceste investitii produc o crestere economica sanatoasa. In realitate, ele au alimentat in buna masura un boom speculativ, pe fondul creditului artificial de ieftin si al lipsei riscului valutar. Dupa cativa ani de crestere economica rapida, Romania a cunoscut o scad
