A fost comandant de navă la 26 de ani şi a fugit din ţară cu vaporul. A scăpat de plutonul de execuţie. Se dă apărătorul drepturilor omului şi e acuzat de trafic de influenţă şi şpagă. Sursa: Foto: Codrin Prisecaru
La 26 de ani, în plin regim comunist, avea lumea la picioare. Era cel mai tânăr căpitan de cursă lungă din Europa, femeile roiau în jurul său, bani avea cu nemiluita şi călătorea pe tărâmuri unde românii ajungeau doar în vis. Aroganţa şi prostia l-au dărâmat.
A ales să fugă din ţară. Nu oricum, ci cu un mineralier de 12.500 de tone. Aproape că izbutise când l-au prins. A fost condamnat la moarte. Cinci ani a stat la puşcărie, din care doi în celula condamnaţilor la pedeapsa capitală.
După Revoluţie, vântul i-a suflat din nou din pupa. Devenise deţinut politic, revoluţionar şi a făcut parte din primul parlament democratic al României post-comuniste. A devenit raportor ONU, ca lider al Organizaţiei Apărării Drepturilor Omului.
În 2004, cu toate că nu a purtat uniformă militară de când era student în Institutul de Marină, Iliescu l-a făcut, viceamiral cu trei stele. Nu i-a ajuns. A pus botul la o şpagă de 24.000 de dolari şi a primit şase ani de închisoare. Tertipurile juridice îl ţin departe de zdup.
Mai are un dosar penal pentru că a condus beat şi a refuzat să dea probe biologice. Zice că toate i s-au înscenat de către putere şi că îl doare la bască. Florentin Scaleţchi pozează într-un condotier. Imaginea sa publică e una de şpăgar.
Peştera lui Ali Baba
Când intri în sediul OADO, crezi că eşti la Muzeul Marinei. Machete de vapoare şi corăbii, timone şi ancore stilizate, hărţi, manechine în uniforme marinăreşti, bibelouri cu simbolistică specifică, clasicul bust cu marinarul care trage la măsea şi un bar plin cu sticle, mai mult sau mai puţin pline, înjghebat în jurul unui glob pământesc, alcătuiesc un decor de film cu pi