Apărut în Dilema veche, nr. 136, 1 septembrie 2006

Impulsul de a-l invita pe Toni Grecu pe "Divanul Dilemei vechi", ca reprezentant al Grupului Divertis, a fost determinat de canicula care refuză orice subiect "profund" şi de dorinţa de a afla de la un om de pe şantierul hazului cum se vede umorul "de consum" evocat, citat, dispreţuit, dar niciodată neglijat. Credeam că o să discutăm serios despre umor, despre gustul public şi alte savantlîcuri, dar oaspetele şi-a asumat rapid rolul său din Grup: părea că răspunde la vreo întrebare, de fapt îşi ţinea discursul lui, rîdea, altă întrebare, rîdea, noi după el şi ne-am distrat bine vreo două ore. Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră. Montaţi rîsetele din off unde doriţi.

Nota redacţiei, în 2011: Din 2006, s-a schimbat cîte ceva. Pe vremea cînd am realizat această convorbire, era un singur grup Divertis şi făcea emisiuni la Antena 1 (în timp ce la PRO TV era "Vacanţa mare"). Restul rămîne valabil...

Toni Grecu: Să începem!... Cu dosarele, nu? Continuăm cu dosarele şi terminăm cu dosarele!

Mircea Vasilescu: Ai adus ceva în geantă?

De mult timp am avut intenţia asta, să depun cererea la CNSAS. Întîi am abandonat-o, dar acum, cu relansarea asta puternică a subiectului, mi-am făcut cererea, dar am ajuns prea tîrziu, se închisese la CNSAS. Am fost într-o vineri, cînd au program scurt, pînă la 2, iar eu am ajuns pe la 4.

Andrei Pleşu: E un semn!

Da, e un semn!

Apa din Germania nu curge

Cezar Paul-Bădescu: Înainte de '89, veneau "băieţii" să vă tragă de urechi, să vă zică "Hei, mai uşor!"?

Nici eu şi nici colegii mei nu am fost abordaţi de vreun agent al Securităţii, cu poveţe directe. Dar ni s-a spus "Băieţi, mai uşor!", prin diverse personaje care aveau grijă de activitatea studenţească. Am avut nişte experienţe foarte interesante, nu direct cu Securit