Maria Filotti! Una dintre cele mai mari actriţe de teatru ale scenei româneşti. Un teatru îi poartă numele. Liviu Rebreanu care scia şi cronică de teatru i-a făcut un portret, concretizând actorul ideal. A fost în primul rând o neuitată actriţă. Impunea un mare respect. Scrie N. Carandino.
“Îmi reamintesc şi astăzi ziua în care am cunoscut-o pe Maria Filotti. O văzusem şi o aplaudasem de multe ori pe scenă, scrisesem chiar despre ea. Dar în clipa în care după o protocolară ciocănitură uşa biroului meu de la ziarul Facla s-a deschis, nu simpla politeţe m-a îndemnat să mă ridic în picioare. Salutam o mare glorie a scenei dar aduceam în primul rând omagiu unei extraordinare frumuseţi. Înaltă, purta o pălărie cu boruri mari iar privirile ei desfăşurau în odaie suluri de întunecată catifea. Deşi am recunoscut-o din prima clipă – cine ar fi putut să o confunde? - n-am putut articula nici un singur cuvânt. Îl căuta pe scriitorul Ion Vinea ca să protesteze împotriva unei note din gazetă. Am rezolvat eu. La plecare mi-a întins imperial mâna pe care m-am înălţat să o sărut. Şi am rămas singur mut, imobil, prostit – aşa cum nu mai rămân în asemenea ocazii, tinerii de astăzi. Fiindcă n-au prilejul s-o vadă de aproape pe Maria Filotti.”
A avut 30 de ani de profesorat. A avut student preferaţi: Irina Răchiţeanu, Clody Berthola, Eugenia Popovici, Elvira Gordeanu, şi mulţi alţi mari actori.
În cartea ei de amintiri scrie:
“Îmi amintesc parcă şi acum îmi bătea inima când urmăream din culise producţiile lor de absolvire a Conservatorului şi cum îmi creştea sufletul de bucurie când înţelegeam din tăcerea infinită a sălii că trecuseră «rampa». Mi-a fost tare dragă munca de dascăl, deşi munca pasionantă a profesoratului e ingrată uneori... dar cred în tânăra generaţie şi-n faptul că duc mai departe «făclia» artei tale dragi.”
A fost o mare actri