Pe 2 octombrie in 1853 în Șipotele Sucevei, în sânul familiei Golembiovschi (care ulterior își va schimba numele în Porumbescu) se năștea un băiețel care a fost botezat Ciprian.
Un copil timid, stăngaci și firav, predispus spre boală, însă perspicace și inteligent. Anii copilariei, după cum avea să consemneze mai târziu muzicianul Ciprian Porumbescu, au fost poate anii cei mai frumoși și îndrăgiți din viața lui. Tatăl, folclorist și un mare iubitor al muzicii psaltice, colabora în mod frecvent cu unul dintre poeții remarcabili ai vremii, Vasile Alecsandri.
I-a cultivat copilului dragostea pentru țară, iar Ciprian Porumbescu nu va uita niciodată cântecele lăutarilor din sat, așa cum nu va uita nici cântul tăcut al pădurilor de dincolo de sat.
Oamenii îl cunosc exlusiv pe Porumbescu drept muzicianul care a compus ”Crai Nou”, “Pe-al nostru steag e scris Unire”, “Trei Culori”, faimoasele hore: “Hora de la Stupca", "Hora Brașovului" sau "Hora Prahovei". Opera sa însumează un număr impresionant de peste 200 de piese, însă puțini știu că a cules piese de folclor, a scris poezii, a scris articole pentru diverse publicații ale vremii.
Astăzi, creatia lui a fost parțial uitată, “Trei culori” sună unora ”comunist”, iar ”Hymni i Flamurit”-imnul național al Albaniei, seamăna izbitor cu “Pe-al nostru steag e scris Unire”... Astăzi, creația lui a fost parțial uitată, deși faimoasa lui balada nu poate trece ușor în uitare. Întrebarea ”De ce l-am uitat pe Ciprian Porumbescu?” poate nu are un răspuns prea clar, ca și prezentul, al cărui răspuns ar putea fi tot o...întrebare: ”De ce nu?”...
