România nu are o listă a companiilor care sunt "prea mari pentru a da faliment". Oficial. Pentru că neoficial, sub limba de lemn a "stimulării economiei", măsurile luate de Guvern ajută doar câţiva coloşi industriali care realizează în continuare profituri, în vreme ce micile firme n-au parte de acelaşi tratament.
Mai mult, populaţia ar plăti facturi cu 15%-20% mai mici pentru electricitate şi gaze naturale dacă s-ar fi direcţionat către toată lumea surplusul de energie ieftină şi gazele din producţia internă şi nu doar câtorva companii. Principalii beneficiari sunt Alro şi ArcelorMittal, în cazul curentului electric şi InterAgro şi Azomureş, în cazul gazelor.
Statul susţine că iese în câştig prin creşterea taxelor către buget şi a impozitului pe profit. Mai mult, instituţiile statului apreciază că societăţile respective ajută la echilibrarea balanţei de plăţi a României. Indirect însă, statul recunoaşte că societăţile terţe care primesc ajutoarele exportă energia şi gazele ieftine.
Financiarul a prezentat cum ArcelorMittal Galaţi, deţinut de miliardarul Lakshmi Mittal, a cerut la sfârşitul lui 2009 pe bursa de electricitate OPCOM 1,7 TWh de energie electrică la 138 lei/MWh. Desigur, la acest preţ nu putea vinde decât vaca de muls Hidroelectrica. Economia făcută de ArcelorMittal este de 9 milioane de euro.
Jurnalul Naţional a prezentat de mai multe ori în cursul anului trecut cum Ministerul Economiei şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) se certau cu Mittal în privinţa planului indienilor de a închide Uzina Cocso-Chimică. Compania anunţase că va importa cocsul, însă autorităţile spuneau că soluţia pune în pericol existenţa întregului combinat.
"În mod excepţional, prin soluţia propusă se pot importa cantităţi de cocs care pot conduce la elaborarea a maximum 1-1,5 milioane tone/an, ceea
