El este antrenorul echipei naţionale a persoanelor cu deficienţe de auz
Selecţionerul naţionalei României, Răzvan Lucescu are un omolog la Buzău. Se numeşte Gheorghe Dobre şi spre deosebire de mult mai cunoscutul lui coleg se poate mândri că a dus România la un campionat european. Echipa lui este una specială, alcătuită din fotbalişti surzi.
Profesorul Gheorghe Dobre este un adevărat om de sport. Vine din fotbalul de performanţă unde a activat atât ca jucător cât şi ca antrenor. Bucureştean de origine a păşit pentru prima dată pe terenul de fotbal, la Rapid, club unde a fost legitimat în anul 1966. A prins perioada de glorie a Rapidului şi a crescut pe lângă fotbaliştii de legendă din Giuleşti.
S-a despărţit de clubul bucureştean când a pleact la facultate la Galaţi. Acolo a jucat la formaţia locală C.S.U. cu care a bifat o finală a Cupei României, pierdută în faţa Stelei din care făceau parte Iordănescu, Troi, Dumitriu. Pentru că steliştii câştigaseră campionatul, în 1976, CSU Galaţi a jucat în Cupa Cupelor. „ Înainte de meci, Federaţia ne-a trimis într-un turneu în străinătate. A fost o ocazie deosebită pentru că pe vremurile ale se ieşea foarte greu din ţară. Am jucat cu Napoli în faţa a 70 000 de spectaori. I-am bătut cu 1-0 chiar dacă din echipă făceau parte internaţionali italieni şi argentineni.” Îşi aminteşte Gheorghe Dobre.
După facultate a ajuns la Buzău, şi unde altundeva putea evolueze decât la Gloria. Patru sezoane a jucat în Crâng, la formaţia pe care după Revoluţie a antrenat-o timp de doi ani şi a fost la un pas de promovare în primul eşalon. A avut rezultate notabile ca antrenor şi pe banca unor echipe din judeţ precum Metalul, Olimpia Râmnicu Sărat sau Hidrotehnica sau Concas.
Ratarea promovării în 1990 a fost un moment deosebit de important în cariera lui Gheorghe Dobre. „Au fost lucruri murdare pe care nu pot să le spu