În ultimii ani, guvernul de la Beijing s-a concentrat pe elaborarea de programe centrate pe stimularea creşterii economice, dar a neglijat efectele negative pe care le-ar putea avea o dezvoltare economică accelerată asupra populaţiei.
Creşterea economică medie de peste 9% pe an a stimulat inflaţia şi a majorat datoria publică, iar mai nou a alimentat tensiunile populare. La ceva mai mult de 20 de ani de la protestele din Piaţa Tiananmen care s-au încheiat în valuri de sânge, noi demonstraţii violente ameninţă să erupă în cel mai populat stat al lumii.
Anul trecut, China a fost zguduită de 180.000 de proteste, revolte populare şi alte incidente, cu intensităţi de peste patru ori mai mari decât cele înregistrate cu zece ani în urmă, scrie The Wall Street Journal. Totuşi, potrivit profesorului universitar chinez Sun Liping, cifrele nu zugrăvesc pe deplin tabloul turbulenţelor care au cuprins cea mai dinamică economie din lume. Intensitatea tensiunilor sociale şi numărul protestelor împotriva guvernului comunist chinez au crescut pe măsură ce se apropie cea de-a 62-a aniversare a fondării Republicii Populare Chineze.
Majoritatea protestelor nu sunt localizate în zone cu intenţii separatiste, precum Tibet sau Xinjiang, ci sunt provocate de nedreptăţile pe care angajaţii le întâmpină în viaţa de zi cu zi. Cele mai multe tulburări au la origini exproprierile abuzive făcute de dezvoltatori, abuzul de putere al oficialilor locali sau neplata salariilor de către firmele de construcţii.
Sute de chinezi au participat în oraşul Lufeng din provincia Guangdong la o serie de proteste violente după ce administraţia locală a confiscat mai multe terenuri pentru dezvoltarea infrastructurii, iar în iunie câţiva muncitori din Zengcheng, din aceeaşi provincie, s-au luptat cu forţele de ordine după ce personalul de securitate a bruscat o femeie îns