Fiecare propozitie a proiectului de Constitutie propus de Guvern transpira rezultatul experientei personale de aproape sase ani a lui Traian Basescu. Rapid, fara nici un fel de justificare, proiectul de Constitutie facut public de Guvernul Emil Boc a fost interpretat drept ultima piesa intr-un puzzle al puterii personale vizate de Traian Basescu. Acest exercitiu de imaginatie nu-si are rostul. Noua Constitutie, chiar de-ar fi sa iasa integral, printr-o intimplare, fara nici o modificare din Parlament, nu se va aplica retroactiv. Constitutia in versiunea Basescu nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste. Daca procesul modificarii ei se incheie rapid, anul viitor, ea ar putea intra in vigoare abia din urmatorul ciclu electoral, atunci cind actualul presedinte nu va mai avea posibilitatea sa candideze si nimanui nu-i va mai trece prin cap sa-l propuna premier pe Emil Boc. Insa realitatea este ca fiecare propozitie a proiectului propus de Guvern transpira rezultatul experientei personale de aproape sase ani a lui Traian Basescu. E o formula nedisimulata, sincera, deschisa, cristalina in transparenta si densitatea sa, de prezidentialism, fara capcane ascunse dupa virgule si zone albe, lasate pentru deliberarea Curtii Constitutionale. Pentru a nu fi prelungite inutil crizele politice, Parlamentul este „somat" prin fiecare initiativa a presedintelui. Se dau termene si teme la referendum, exista un termen la investirea Guvernului sau dizolvarea Parlamentului. In aceasta arhitectura, reducerea termenelor, posibilitatea aprobarii tacite a unui referendum sau respingerii tacite a unui Guvern ar putea transforma Parlamentul - unicameral si redus draconic -, intr-un adversar instinctiv, o reduta naturala in fata unui regim prezidential. Desi urmareste transarea tensiunilor politice, uimitor este ca nu s-a umblat deloc la o sursa esentiala de conflicte din ultimi