Cumplită veste ne vine dinspre Dealul Cotrocenilor! Zice-se, din surse competente şi autorizate, că în zidurile care împrejmuiesc somptuosul edificiu s-ar fi cuibărit nişte bacterii. Şi nu chiar nişte oareşce bacterii acolo, ci unele foarte periculoase şi rezistente la orice tratament, cărora li se spune şi „bacterii plângăcioase”.

În consecinţă, oameni pricepuţi caută de zor cele mai bune tehnici de a stârpi netrebnicele bacterii fiindcă nu-i de ici de acolo ca ele să umble hai-hui la numai câteva sute de metri distanţă de biroul unde (pentru încă vreo 50 şi ceva de săptămâni) lucrează însuşi Amiralul Dezastrului Naţional. Cel căruia, în virtutea unor păguboase clişee mentale şi de exprimare, i se mai spune şi Preşedintele României.

Normal şi firesc, primele întrebări au ţintit spre aflarea momentului declanşator al molimei şi mai ales spre depistarea celui care a adus bacilul la palat. Treabă la mintea cocoşului. Fiindcă, dacă ne gândim că bacteria se numeşte şi „plângăcioasă”, atunci numaidecât mergem cu gândul la tragi-comica scenă a plânsului din anul electoral 2004 şi, de aici, aţă la vorbele potopite de durere:”Dragă Stolo”.

Ajungând, fireşte, la junele prim al dramoletei, nimeni altul decât Traian Băsescu.

Şi uite- de-aici, de la plânsul acela de râsu*-plânsu*, am ajuns să ne plângem de milă şi de ruşine de 9 ani bătuţi pe muchie. 9 ani, başca cele 50 şi ceva de săptămâni, răstimpul în care, vrem –nu vrem, individul se va mai afla pe acolo şi va face totul ca să se comporte conform fişei pustului de Agent patologic nr 1 al societăţii româneşti. Adică tocmai cel cu care trebuie să începem acţiunea de deratizare la scară naţională.

Ce-i drept, o anumită tentativă de derazitare la scară naţională a existat, în vara lui 2012, când s-a încercat- prin tratamentul de şoc numit referendum naţional- eliminareaInfestantul