Au toţi trei corpuri atletice. Băieţii poartă tricouri pe care e scris subţire Yale. Degetele fetei taie aerul în timp ce gesticulează din ce în ce mai animat. Tonul vocilor creşte odată cu numărul încreţiturilor de pe frunţile albe. Din spatele cafelelor încep să se audă numele Obama şi McCain. Cuvintele răstite ale celor trei tineri întorc capetele tuturor vecinilor. Se aude un „fuck you, man“ şi fata se ridică răsucindu-şi pletele ca o tornadă. „McCain will destroy our country“, mai aruncă scârbită, peste umăr, celor doi ignoranţi cu Yale pe piept.
Niciodată în ultimii cincizeci de ani, americanii nu au mai urmărit cu atât de multă pasiune alegerile prezidenţiale. În SUA, politica a devenit un subiect aproape periculos, atât de tare aprinde sângele dihotomia Obama - McCain. Şi nu e vorba de temperamentul americanilor, ci de cozile la benzină din Georgia, de asigurările de sănătate scumpe, de criza ipotecară şi de miile de soldaţi care se întorc din Irak în cămăşi de lemn.
Americanii nu au mai dus-o de mult atât de rău ca astăzi. Acesta este şi principalul motiv pentru care, cu o săptămână în urmă, mai toate televizoarele din oraşele americane erau fixate pe prima dezbatere prezidenţială. Prin cafenele şi baruri, oamenii îi ascultau concentraţi pe cei doi candidaţi. Era linişte şi străzile aproape pustii, căci sosise acel moment care conţine chintesenţa democraţiei. Momentul în care poporul cântăreşte pentru a-şi exercita apoi puterea.
Pentru noul continent, „God bless America“ nu este un simplu slogan şi nici democraţia nu este doar o goală teorie. În ciuda lui Noam Chomski şi a teoriilor conspiraţioniste, a alege este văzut ca privilegiu din Louisiana până în California. Americanul de rând nu este însufleţit de acel tip anacronic de naţionalism european bazat pe limbă şi etnie. Într-o ţară uriaşă în care se vorbesc atât de multe limbi, naţiunea s