S-a vorbit mult (dar nu indeajuns...) despre cianuri, despre stramutari, despre politicieni corupti, forari ilegale, amenintari, intimidari, Uniunea Europeana, guvernul incapabil si presedintele surd si mut. Campania „Salvati Rosia Montana!“ a ajuns pina in paginile prestigiosului cotidian The Guardian si este in continuare subiect de discutie intre europarlamentari.
Nu s-au spus, insa, destule despre FinFest – festivalul ce sustine campania si care este, intr-un fel, de trei ani incoace punctul ei culminant. Acest festival va incerca, in timp, sa devina mai mult decit o scena muzicala si mai mult decit un festival de protest. incepind cu acest an exista un program de teatru, un cort de literatura, lansari de carte, conferinte, prezentari ale unor campanii de mediu, si nu numai. Toate acestea in ideea ca Rosia Montana poate deveni nu doar o atractie turistica majora, ci si locul in care pot aparea noi motivatii de a lupta pentru o cauza, locul in care diferite campanii isi pot gasi sustinerea, locul in care tinerii, in special, se pot informa despre actiunile civice dar si despre cultura si muzica. Astfel, FinFest polarizeaza nu doar atentia simplilor turisti sau a celor atrasi exclusiv de muzica, ci si a intelectualilor, artistilor plastici, actorilor etc.
Multa lume priveste cazul Rosia Montana ca pe o incercare a unora de a „ne vinde tara“. Nu e cazul unor astfel de afirmatii gen Romania Mare. Este, insa, cazul sa vorbim despre incercarea unora de a dezbina o comunitate, de a distruge spiritul intreprinzator al taranului din Apuseni, la fel cum a incercat si comunismul. FinFest aduce la Rosia Montana acel tip de cetatean, crescut in mediul urban, care apreciaza acest spirit traditional rural, acel tip de tinar care nu ride de cuvintul „taran“, acel tip de om cultural a carui modernitate vine in prelungirea traditiei, nu impotriva ei. in a