Cu prilejul precedentei arestări a lui SO Vântu spuneam că personajul are înclinaţii literare. N-am văzut sau auzit vreodată un text literar al lui Vântu ca să afirm că ar avea şi talent, cum repetă nişte dobitoci. Dar omul fabulează cu o frenezie frizând demenţa. Se montează pe măsură ce povesteşte sau, mai exact, se autopovesteşte, se închipuie ca personaj care face istorie, se mitifică şi se mistifică. Este genul de histrion care ajunge să creadă în propriile-i hiperbole.
Vă mai amintiţi halucinantele intervenţii ale lui Vântu la Realitatea TV după ce Băsescu îl executase pe Geoană cu vizita la "spa"? Cum evoca parcarea din Tâncăbeşti, locaţia întâlnirii cu Băsescu, ca pe un topos legendar, menit viitorimii, un Versailles, un Camp David, o Malta?
Nu alta e senzaţia pe care mi-o dă înregistrarea discuţiei cu Sebastian Ghiţă. Sute (!) de racheţi împuşcaţi (!) din ordinul lui Măgureanu (!), de către mine, Vântu controlam toată (!) reţeaua de bulibaşi, furau macarale, duceau argint industrial în Italia, 25 de ani sau glonţul. Un delir verbal, o salată de cuvinte potrivită mai degrabă unui fanfaron, unui marţafoi patetic, decât unui mafiot pus pe ucis cu sânge rece. Ăia sunt tăcuţi şi eficienţi. Componenta confesivă, melodramatică - Vântu depănându-şi începuturile umile, din mahalale - e absurdă: îţi povesteşti viaţa adversarului pe care îl anunţi că poţi să-l lichidezi? În plus, SOV mai şi spune că puţin îi pasă dacă e înregistrat.
Nu ştiu ce alte înregistrări şi probe mai au procurorii, îl cred pe Vântu capabil să tocmească la o adică, ucigaşi cu simbrie, dar nu văd cum ar putea fi menţinut în arest pe baza literaturii proaste de mai sus. Ca să nu mai vorbim de al doilea rând de înregistrări, apărute azi din neant, care ar proba faptul că Vântu şi Ghiţă sunt înţeleşi şi joacă teatru. Teatru ca să ce? Ca să deterioreze şi mai grav firma postului Re
