Într-un frigider de morgă din Ploieşti, trupul unui bărbat a stat conservat timp de 18 luni. Ca el sunt sute de morţi ai nimănui, părăsiţi cu lunile sau chiar cu anii de familii, autorităţi şi Biserică.

Într-o zi geroasă de februarie, Marcel Ioniţă, 50 de ani, un agent de pază din Bucureşti, şi-a luat cortul şi a urcat pe munte. A campat într-o poiană din staţiunea Buşteni, într-o zonă izolată. Se întâmpla în iarna lui 2011, când s-a certat cu soţia şi, de supărare, a plecat în munţi. Şi-a luat cu el alcool şi somnifere, două ajutoare de nădejde la care apela ori de câte ori era mâhnit. Patru luni mai târziu, Marcel a fost găsit mort în cortul său. A murit de frig sau poate din cauza combinaţiei de alcool şi medicamente; medicii de la Serviciul de Medicină Legală Prahova nu au putut stabili cauza cu exactitate.

Trupul său nu a ajuns însă în pământ şi nici nu a fost incinerat. Timp de un an şi jumătate, până în decembrie 2012, a zăcut într-o cameră frigorifică a Serviciului Judeţean de Medicină Legală din Ploieşti.

Destinul său nu este singular. Este împărtăşit anual de sute de persoane decedate, părăsite de familie şi de autorităţi în morgile ţării.

Viii care-şi uită morţii

Motivul cel mai des invocat de familiile care îşi lasă morţii la morgă este lipsa banilor. Cosmina Ţinu, fosta soţie a lui Marcel Ioniţă, e plecată în Marea Britanie, unde lucrează ca femeie de serviciu. Tânăra se plânge că nu a avut bani pentru a-l înmormânta pe fostul soţ. Îşi construieşte apărarea pe faptul că se certaseră cu câteva săptămâni bune înainte ca acesta să urce pe munte. În plus, Marcel era un om rău, spune Cosmina. Bea, fuma, umbla cu fete tinere - ea însăşi avea 14 ani când s-a căsătorit cu bărbatul de aproape 50. Fata nu înţelege de ce atâta tevatură pentru un om ca el? „Mulţumesc la Domnul că m-a scăpat de el", scuipă cuvintele tânăra, pe care nu