N-au trecut decât două săptămâni de când apreciam capacitatea lui Ponta de a rămâne în limitele acţiunilor raţionale şi-ale limbajului urban. Sursa: EVZ

Mă bazam pe influenţa presupus benefică a familiei, pe glazura de europenism pe care nădăjduiam c-o aduce în bagaje, de la Bruxelles, consoarta. A fost suficient să se vadă cu cravata roşie la gât, să simtă în apropiere umerii laţi ai cuplului Năstase-Iliescu şi clocotul mulţimii întărâtate pentru ca derbedeul politic din el să revină la limbajul de mardeiaş şi la obrăznicia de mahala. Ponta a preluat de la Vadim grosolănia fără perdea şi plăcerea cuvântului deşucheat. Asemeni lui Antonescu pe celălalt versant, el nu poate gândi politicul decât în termenii confruntării primitive şi ai violenţei maladive. El nu are adversari de idei. El are duşmani ce trebuie zdrobiţi cu talpa de fier a cizmei.

Boxând cu propria umbră, Ponta a mai dovedit o dată că nu e decât un bătăuş de cartier ajuns în lumea politicii. Gol de idei ca un "pet" de bere după orgia unor cocalari, Ponta se agaţă cu disperare de singurele arme care-i mai stau la îndemână: sudalma mustind de resentiment şi incitarea la ură. Ce-o fi fost în mintea delegaţilor pesedişti care, în loc de soluţii economice, au aflat că au un duşman şi că numele lui e Traian Băsescu? Asta puteau afla şi de la televiziunile mogulilor. Dacă ideologia partidului se reduce la promisiunea luptei pentru putere cu ciomagul, putem să ne luăm de pe-acum bilete pentru Congo.

Ponta ştie una şi bună: să urle că vrea puterea şi să-i distrugă pe cei care i se opun. Am aflat sâmbătă cum vrea să-şi atingă scopurile: mărind, încă din prima zi de guvernare, salariile tăiate de Boc. Dar în ziua a doua? Ce va face după ce goleşte vistieria? Astfel de promisiuni au picioarele mai scurte decât vara la Polul Nord. Ele nu sunt decât etape bine gândite în procesul de