Pentru cei mai mulţi dintre noi, francmasoneria este subiect tabu. De-a lungul istoriei, unii membri ai fraternităţii nu au făcut un secret din implicarea lor, în timp ce alţii au preferat “camuflarea”. La noi în ţară, din cauză că masoneria a fost suprimată în epoca comunistă, arhivele sale au fost distruse parţial, fapt ce face dificilă autenticitatea calităţii de mason a unei persoane. Alexandru G. Golescu a fost unul din membrii Marii Loje.
Născut în comuna Rusăneşti din judeţul Olt, Alexandru G. Golescu (1819-1881) este unul dintre membrii cerţi ai Marii Loje şi provine dintr-o familie cu rădăcini adânci în politica României. Om politic, inginer, participant activ la Revoluţia din 1848, prim-ministru al României între 14 februarie – 28 aprilie 1870, Alexandru G. Golescu a rămas cunoscut în istorie sub numele de “Arapilă” (Negru), numele său chiar fiind menţionat în multe lucrări “Alexandru Golescu-Negru”. Acesta a cunoscut, sub raportul ideilor politice, o modificare a poziţiilor exprimate - de la cele republicane, la cele liberale şi monarhice, cauza fiind impactul contextului internaţional al vremii. A susţinut consecvent eliberarea din iobăgie şi împroprietărirea ţăranilor prin răscumpărare, aceasta fiind - în opinia sa - „primordială şi le rezuma pe toate deoarece asigura, prin ea însăşi, viitorul politic al ţării”.
Alexandru G. Golescu a fost fiul marelui vornic Iordache Golescu şi al Mariei Bălăceanu. De asemenea, Alexandru era văr primar cu Ştefan şi Nicolae Golescu, care au fost, la rândul lor, prim-miniştri ai României. Studiază la Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti, apoi la Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi din Paris (1834 – 1839), unde a obţinut diploma de inginer. La 11 august 1839 a înfiinţat - la Paris, alături de Dumitru Brătianu şi Ion Ghica, Societatea pentru Învăţătura Poporului Român, gândită să ridice prin cultură poporul ro