Olăroiu în Emirate, Lucescu în Ucraina, Rednic în Azerbaidjan, Bölöni în Grecia şi... mai e şi Aristică Cioabă, undeva în Ghana. Dacă tuturor celorlalţi tehnicieni români li se cunoaşte parcursul, despre Cioabă nu se ştie mai nimic.

ProSport a discutat cu antrenorul ajuns într-unul din cele mai îndepărtate şi, în acelaşi timp, ciudate campionate din lume. După ce a trecut prin Maroc, Egipt, Iordania şi Kuwait, Aristică Cioabă s-a oprit în districtul Dormaa Ahenkro din Ghana, la Aduana Stars, echipă care a câştigat sezonul trecut campionatul cu doar 19 goluri marcate! Aflaţi în continuare povestea chiar din gura antrenorului globe-trotter.

Bună ziua, domnule Cioabă, de la ProSport vă deranjăm...

Ooo, ce surpriză! De când am plecat din România nu credeam că o să-şi mai amintească cineva de mine.

Suntem tare curioşi să aflăm cum este să fii antrenor în Ghana...

Ştiu că vi se pare ciudat... Aici lumea e foarte săracă, dar cu suflet mare. Le place sportul, vin la fiecare antrenament câte 2-300 de oameni. Mie nu mi-a venit să cred cum m-a aplaudat tot stadionul la primul meci.

V-aţi obişnuit? Totuşi, sunteţi cam departe de casă...

La început mi-a fost foarte greu, dar m-am obişnuit. Am zis că trebuie să încerc şi asta. Problema este că eu vreau să mă afirm mai mult ca antrenor decât am făcut‑o în cariera mea de jucător.

"Jucătorii mei merg numai cu bicicletele"

Cum sunt fotbaliştii acolo? Cum e fotbalul, de fapt?

Sunt conştiincioşi, le place sportul, dar sunt extrem de săraci. Se joacă un fotbal frumos şi să nu uităm că sunt şi foarte mulţi jucători ghanezi care pleacă de aici către Anglia, Italia ş.a.m.d. Prima oară când am ajuns la antrenament, am fost şocat să văd că 30 de biciclete erau în faţa bazei. Da, toţi jucătorii mei se deplasează cu biciclete. Dar staţi să vă povestesc cum m-au prezentat o