Dosarul telefoanelor interceptate la Iasi, in care au avut loc interpelari inclusiv in Parlament, a fost ingropat definitiv de procurorii ieseni. Timp de mai bine de un an de zile, acestia s-au invirtit in jurul cozii, fara sa ajunga la nici un rezultat. Nici macar unul de un minim bun-simt, gen "Da, fapta exista, dar nu gasim vinovatul". In conditiile in care nu se cerea decit un lucru banal, usor de aflat: ce post telefonic i-a tinut lui Dan Carlan celularul deschis timp de 20 de minute, timp in care a auzit tot felul de convorbiri ale unor ieseni? Din aprilie anul trecut, dosarul a urmat un revoltator traseu de musamalizare. S-a tras de timp, dosarul a fost plimbat special intre Iasi si Bucuresti, s-au trimis aiurea adrese oficiale, procurorii s-au facut ca lucreaza. "Nu exista invinuit", a fost in cele din urma solutia procurorilor. Dupa care au pus stampila "Clasat" pe coperta dosarului, trimitindu-l astfel direct in praful arhivelor. Caseta proba, cu inregistrarile de convorbiri telefonice interceptate intimplator de Dan Carlan, pe atunci consilier local din partea PNL, a fost trasformata astfel intr-o poveste spumoasa despre intimitatile unor ieseni, care poate fi ascultata la gura sobei, in noptile friguroase. Dreptul la intimitate si viata privata a devenit in acest fel o simpla vorba in vint pentru autoritati. Aceasta pentru ca, in dosarul telefoanelor interceptate, "invinuitul nu exista si nu va exista". Procurorii au reusit insa sa salveze autoritatile de la un imens scandal national. Neputinta in aflarea adevarului sau pur si simplu musamalizarea unei situatii care putea deveni exploziva, generind un scandal national? In care din aceste situatii s-au aflat procurorii care au "lucrat" la dosarul telefoanelor interceptate la Iasi? "Lipsa de vointa, as spune eu. Am cerut Parchetului sa-mi precizeze numarul postului telefonic care m-a intretinut, in aprilie