În luna martie a acestui an, Octavian Andronic aducea pe simezele Cercului Militar Naţional expoziţia 2 în 1.Era vorba despre rodul unei colaborări, nu doar genetic-artistice, ci şi de circumstanţă expoziţională, cu fiica sa, Ana Ştefania. Acum, între13 decembrie 2011 şi 15 ianuarie 2012, şi având drept gazdă Galeriile SCIT ART din Calea Victoriei nr. 33 (Teatrul Constantin Tănase), Ando, cunoscutul grafician, ne oferă un 1 în 2. Adică o expunere cu titlu nou (Ando-carigrafia), dar care reia, cu nişte mici schimbări, precedenta selecţie.

Problema (sau mai degrabă lipsa de problemă, din punctul meu de vedere) este că aceste Carigrafii pot fi revăzute cu bucuria cu care dai paginile unui album care-ţi place: imaginile nu se uzează, au o prospeţime autentică, vehiculează mesaje care nu se înfundă în trimiteri la evenimentele zilei, reiau teme, de ordin moral, valabile şi acum şi peste cincizeci de ani. Asta pentru că pun degetul pe răni eterne, adânc săpate în natura umană şi izbutesc, astfel, să ajungă la un nivel de generalitate care scuteşte lectura de orice fel de ochelari sau adjuvanţi optici.

Mai presus de orice, comunică o notabilă dezinvoltură, atât la nivel grafic, cât şi la acela al mesajului, transformând boaba de porumb într-o delicioasă explozie de pop-corn, printr-o simplă ridicare a temperaturii de înţelegere. Caricatura sa (sau carigrafia, sau andografia - deşi desenele din această speţă sunt mai degrabă comentarii zilnice, în genere cu temă politică, ale unor evenimente ce solicită cunoaşterea exactă, de către privitor, a realităţii) contrazice, într-un mod simbolic etimonul italienesc al cuvântului caricatura - un derivat al participului trecut al verbului "caricare".

Care înseamnă, pur şi simplu, a încărca. Trecând peste ideea de şarjă, pe care orice caricatură o respectă, desenele lui Octavian Andronic descarcă sensuri şi se desca