1. Eu n-am deloc senzatia asta! Ca unele persoane care se socotesc ca apartinind elitei sint uneori criticate, fie si pe nedrept, nu e decit un exercitiu al libertatii de exprimare si al dreptului de a nu-ti fi pe plac, in mod obligatoriu, o persoana, o opera, o grupare intelectuala. Lucruri care se pot petrece, desigur, si pentru a promova alte persoane, alte opere, alte grupari! Dar acesta e pluralismul, nu? Nu putem vorbi despre pluralism doar in politica, ci trebuie sa-l acceptam la fel de natural si in lumea ideilor. In ce ma priveste, nu doar ca accept pluralismul ideologic, dar, dincolo de propriile mele optiuni, ma straduiesc sa-l si promovez – cit pot! – in cadrul Fundatiei Timpul pe care o conduc la Iasi si al revistei omonime. Nu, nu, chiar nu cred in diabolizarea unanima, intr-o contestare globala a elitei in Romania, ci, mai degraba, observ conflicte de idei, de persoane, de grupuri, de interese. Oricit ar parea de straniu pentru unii, si intelectualii au interese, inclusiv economico-financiare, chiar daca, deosebit de alte categorii sociale, le recunosc infinit mai greu. Dar parca politicienii ori, mai potrivit la noi, politrucii nu fac totul pentru binele natiei?!
2. Sigur ca exista. Elita e un grup, mai precis, un conglomerat de grupuri intelectuale, politice, economice etc., in vreme ce elitismul e o atitudine. In opinia mea, membrii elitelor adevarate, de orice natura, nu pot practica elitismul, pentru simplul motiv ca este o conduita vulgara, iar vulgaritatea se opune din rasputeri elitei! Daca vulgaritatea cistiga lupta, elita e compromisa ca elita. Elitismul este conduita prostilor care isi inchipuie ca-s destepti, a arivistilor resentimentari, a celor care incearca sa umple, sa ascunda vacuumul propriu intr-o pretinsa inconsistenta aplicata celorlalti! Transferul de prestigiu intr-un grup de elita? Bineinteles ca este o atitudine il
