P.P. Carp sugera metoda: nevoia de investiţii străine, pentru a nu sustrage puţinele noastre capitaluri interne de la rosturile fireşti ale activităţii economice. Inclusiv Ceauşescu a deschis porţile pentru capitalurile străine.
Un dezechilibru dramatic ne dă incă dureri de cap: cel dintre pofta de consum şi pofta de muncă. Aşa că in vreme ce la noi creşte furia cumpărăturilor, numeroşi romăni luănd zilnic cu asalt magazinele şi pieţele, tocănd bani mulţi, oferta internă de bunuri şi servicii continuă să se mişte incet. Cum de reuşesc totuşi magazinele şi pieţele să facă faţă valurilor de cumpărători? Simplu: oferind mărfuri importate. Şi iată cum la noi, consumul in creştere stimulează intr-adevăr producţia⦠dar in mare măsură producţia altor ţări.
In anii din urmă, ce-i drept, tot mai multe fabrici de-ale noastre sunt prezente pe piaţă şi vănd. Dar, atenţie, vănd cu deosebire acele fabrici care au atras capitaluri străine şi lucrează performant. Celelalte, tributare vechiului slogan "Merge şi aşa", deci la voia intămplării, n-au nici o trecere pe piaţa internă. Romănii preferă importurile, de la electrocasnice şi electronice pănă la materiale de construcţii şi automobile.
Desigur, in loc să importăm mărfuri, impovărănd balanţa contului curent, afacerea cea mai bună ar fi să atragem producători performanţi din toată lumea să-şi fabrice mărfurile la noi in ţară. Ceea ce nu-i deloc simplu. Deşi lozinca "Nu ne vindem ţara", in forma ei brută, s-a demodat, sfănta noastră birocraţie n-a incetat să-i blocheze pe investitorii străini. Şi chiar dacă astăzi i s-a luat considerabil din putere, dincolo de birocraţie, de ştampile, de legi neclare, de descurajări făţişe ori ascunse, există o forţă mult mai puternică in calea investiţiilor străine. O forţă nevăzută, dar extrem de activă, ce agită spirite şi influenţează concep