Cu autocare, tren sau maşini personale, sute de români s-au deplasat în capitala Ungariei pentru a fi, luni seara, martori la concertul legendarei formaţii.
Şi nu numai că n-avut ce regreta, dar au şi ce povesti celor care încă nu au avut şansa să-i vadă "la lucru" pe Angus Young & Co. Dacă cei mai tineri au asistat la o adevărată "lecţie de rock' and roll", cei care ştiau la ce au venit au primit exact ceea ce aşteptau: două ore de muzică rock, interpretată cu o energie ieşită din comun de cei patru componenţi care au "funcţionat" ca un angrenaj perfect uns şi sincronizat în cele mai mici detalii.
În raport cu "Highway To Hell" (1979), albumul lor de anul trecut, "Black Ice", nu aduce nimic "revoluţionar", ci din contră, se păstrează aceeaşi "reţetă" utilizată decenii la rând. Dar poate în asta constă farmecul şi imensul succes al grupului, faptul că într-o lume plină de schimbări, ei rămân un reper sigur, mereu la fel.
În 1991, tot la Budapesta, dar pe Nepstadion, AC/DC a fost cap de afiş la Monsters Of Rock (cu Metallica, Motley Crue şi Queensryche) şi a oferit un show fabulos.
BUCURIA DE A CĂNTA
După 18 ani, Angus Young şi colegii săi nu au pierdut nimic din energia, "nebunia" de altădată sau din bucuria de a cânta. Şi nu de puţine ori, spre deliciul celor prezenţi, care tocmai asta aşteptau, au folosit aceleaşi "trucuri".
Brian Johnson "atârnat" de clopot, "striptease", Angus dezgolindu-şi pieptul şi arătându-şi chiloţii, de această dată inscripţionaţi AC/DC, tot Angus, solo de chitară în toate poziţiile, Phil Rudd la tobe cu ţigara în gură au fost doar câteva "clişee". La începutul concertului a fost proiectat un desen animat cu Angus Young în rolul conducătorului unui tren scăpat de sub control, ce până la urmă "deraiază" în muntele de Marshal-uri din spatele lui Rudd, iar o explozie de a