Arhitectul finlandez Juhani Pallasmaa numea clanţa „strângerea de mână" pe care ne-o oferă o clădire. Poate fi mai curând atingerea aspră a istoriei, pentru că secolele se imprimă fidel în lemnul şi feroneria uşilor.
Conform principiilor Feng Shui, respectate cu stricteţe în cultura asiatică, uşa reprezintă „gura" unei clădiri. Dacă în legende şi basme tocmai portiţa cea mai dărăpănată face mereu legătura cu tărâmul bogăţiilor absolute, în ecuaţia Feng Shui, veche de mii de ani, eleganţa opulentă a interioarelor nu poate compensa nicicum energiile negative pe care le atrage o intrare neîngrijită, abandonată decrepitudinii.
Nu-i de mirare că una dintre cele mai spectaculoase celebrări ale uşii, ca element de artă şi cultură, are loc tot în inima Asiei, respectiv în Coreea de Sud. În luna septembrie a fiecărui an, sud-coreenii de la sud-est de Seul, din provincia Wonju in Gangwon-do, organizează un festival în cadrul căruia familiile se adună pentru a confecţiona... uşi tradiţional sud-coreene, căptuşite cu hârtie din coajă de dud, aşa-numita „Hanji". Realizată manual şi suficient de dură pentru a ţine piept vânturilor puternice, Hanji este folosită de mii de ani pentru a proteja ramele din lemn ale uşilor din pavilioanele coreene, lăsând să pătrundă însă lumina, elementul solar fiind un alt detaliu important în credinţa Feng Shui. Prin semnificaţiile sale pentru armonia căminului, confecţionarea unei uşi alături de cei dragi în cadrul festivalului Hanji reprezintă, astfel, modul suprem de a întări legăturile sufleteşti dintre membrii unei familii.
UŞA TUNISIANĂ. Poţi înţelege cel mai bine impactul pe care îl are un obiect atât de banal precum uşa asupra unei culturi şi unei identităţi de design doar privind, din capătul unei străduţe tunisiene din Sidi Bou Said, oceanul de clădiri albe cu uşi din lemn vopsit în cea mai puternică nuanţă de albastru. R