Preambul. OUG 50/2010 a avut marele merit de a involbura si mai mult niste ape deloc cristaline. Intentia a fost sa transparentizeze relatia client-banca. Toata lumea a sarit sa aplaude gestul, inclusiv bancile, care nu facusera inainte vreme niciun pas catre transparentizare. Politicieni, clienti, oficiali ai bancilor, fiecare zambea in felul lui. Politicienii, pentru ca Ordonanta le facea un bun PR. Clientii, pentru ca sperau in modificari care sa le aduca un avantaj in relatia cu banca. Oficialii bancilor zambeau pentru ca stiau ei ceea ce altii nu stiau.
Imediat dupa punerea pe tapetul public a Ordonantei, clientiii bancilor s-au asociat spontan pe internet in grupuri bine inchegate. Cele mai eficiente au fost ale Volksbank si BCR, de departe. Intre timp, politicienii s-au mai domolit, lapresiunile Guvernului, BNR si ale FMI. Bancherii au reusit prin acte de lobby puternic sa incline balanta in directia dorita. Clientii au ramas cu e-forumurile si e- strigatele in pustiu. Din vechea OUG 50/2010 a ramas doar coperta. Clientii si-au angajat avocati si au dat bancile in judecata. Politicienii s-au retras din joc. Bancile au si ele case de avocatura prin care se lupta pentru dreptatea lor.
Gusu catre Piperea: Mai mult dialog real, nu joc de glezne PR-istic la televizor
Actul intai. Pe juridice.ro, apare un articol in care Piperea e pus la tinta. “Mai mult dialog real si nu simplul „joc de glezne PR-istic” la televizor, i se recomanda lui Gheorghe Piperea, din partea Cezar Gusu, Deputy Managing Partner al casei Bostina si Asociatii. “Poate mai multa incredere in principiul dreptatii si nu al „multimii care face puterea” ar fi facut – poate – ca lucrurile sa fi avut un alt curs”, mai spune Gusu
S-ar putea ca multi dintre cei care au participat la „rascoalei ratelor” sa nu fi inteles ca „dobanda” este cheia de bolta a capitalismului, ca banc