Valabile absolut toate variantele la care v-aţi gândit, privind mersul corespondenţei, dar şi mulţimea plicurilor este un motiv. Plicuri doldora cu opere poetice complete, în manuscris, şi cu proze lipsite de valoare, în schimb, de mare întindere. Orgoliul autorilor lezaţi de un răspuns neconvenabil se manifestă agresiv, după ce aceiaşi veniseră cu masca falsei modestii pe chip şi cu creştetul presărat cu cenuşă. Ar mai fi o problemă, reproşul celor care îşi trimit la redacţie lucrările, fără să-şi oprească cópii, şi li se pierde pe drum astfel tocmai varianta ultimă, refăcută, cea mai lucrată şi cea mai dragă autorilor lor. Regretele sunt inutile. E semn şi de răsfăţ a fi în acest fel neprevăzători? Nu sunteţi singurul păţit, care crede că drumul nu este ultra aglomerat de colo până colo, de la expeditor la destinatar. Pentru dvs., o întrebare inocentă. Citiţi cu regularitate revista, astfel că nu vă puteţi bănui că aţi pierdut tocmai numărul în care vi se pregătise un mesaj? Nu vă place graba, spuneţi la un moment dat, dar un rând mai încolo recunoaşteţi că v-aţi grăbit. Şi tot dvs. aduceţi vorba despre versul fierbinte de astăzi, care mâine va fi rece şi bun de aruncat. Fiţi încă o dată prevăzător şi corect. Una este să-ţi arunci cu mâna ta la coş rebuturile, şi alta când o face redactorul, al cărui birou devine neîncăpător din pricina producţiilor veleitarilor harnici şi entuziaşti care, dacă ar putea, ţi-ar trimite alaltăieri ce vor scrie poimâine. Nu este, Doamne fereşte, cazul dvs., deşi şi textele pe care le scrieţi ar respira uşurate după o eventuală atentă defrişare. Nu cred că aveţi nevoie de sfaturi la post-restant. Versurile trimise fac parte din sumarul unui volum în curs de apariţie la o editură ploieşteană şi, probabil, dorinţa autorului era să le vadă mai întâi în revistă. Intuiţi corect că nu trebuie să încărcaţi plicul următor cu amănunte despre cu