Într-adevăr, după cum arată titlul, din 2004, de când îmi exprim opiniile în Jurnalul Naţional, am scris 500 de editoriale. Iar cel mai important text mi se pare cel numit “Gloata politică”, apărut la sfârşitul anului 2011. Remarcam atunci că politicienii noştri au impresia, ei despre ei, că ar fi carismatici. Dar cum enunţurile lor economice nu depăşesc optica omului obişnuit, se vede că, de fapt, n-au decât tupeu. Pentru a avea carismă le-ar trebui inventivitate şi educaţie.
Ca să rezum, conducătorii noştri politici sunt nişte oameni obişnuiţi. De aceea cele mai multe “remedii” economice ale preşedintelui, de pildă, sunt cele care vin oricui. Dar Gustave Le Bon preciza, în cartea sa “Psihologia Mulţimilor”, că civilizaţiile au fost create şi conduse de o mică elită intelectuală, niciodată de mulţimi. Forţa acestora din urmă nu se manifestă decât în distrugeri. Acesta e motivul pentru care politicienii - apropiaţi de gândirea gospodinelor şi meşteşugarilor - distrug mediul de afaceri. Şi să nu se creadă cumva că au existat după 1990 politicieni care n-au stricat nimic. Ceea ce se poate spune este doar că unii au produs mai puţine daune. Adică au fost o idee mai educaţi. Însă nici ei nu pot fi consideraţi elită, ci tot gloată, pentru că, deşi paguba n-a fost la fel de mare, tot s-au remarcat prin distrugeri.
În fine, dacă nu aveţi încredere în spusele lui Gustave Le Bon, haideţi să vedem părerea unei alte figuri emblematice, Ludwig von Mises. Potrivit acestuia concepţia liberală a vieţii sociale a creat sistemul economic întemeiat pe diviziunea muncii. Iar expresia cea mai evidentă a economiei de schimb e aşezarea urbană. În oraşe, doctrina liberală a fost dezvoltată într-un sistem închegat şi şi-a găsit cei mai mulţi susţinători. Numai că dezvoltarea a condiţionat la un moment dat burgurile să “importe” forţă de muncă de la ţară, care nu şi-a
