An de an ne distrăm amar cu perlele elevilor la examene. A devenit aproape un obicei, o cutumă a presei. Erorile infantile ale elevilor au un succes teribil, cum avea odinioară rubrica din “Scânteia”, “ Din caietul grefierului”. De altfel, unica rubrică citită cu zâmbetul pe buze. Astfel de greşeli sunt un bun pretext pentru cei în vârstă să facă apologia învăţământului de altădată: “ce ştiu copiii ăştia, ce şcoală făceam odinioară, noi învăţam”.

Dintotdeauna a existat un conflict între generaţii, fiecare încercând să demonstreze că actuala este inferioară din toate punctele de vedere. Aşa-i de când lumea şi pământul... E perfect adevărat că învăţământul românesc nu mai este acelaşi, că se vorbeşte mai mult despre cantitate decât de calitate. Odinioară, ca să fac şi eu precum bătrânii de azi, a avea bacalaureat era o mare realizare.

Nicolae Iorga povestea că numele celor care reuşeau erau publicate de gazete, iar cel puţin în provincie absolvenţii erau mici vedete locale. Geniile oraşului… Astăzi avem facultăţi particulare care se laudă cu numărul de studenţi care depăşeşte uşor numărul celor din Beijing. Dăm cu diploma în populaţie, nici unul să nu scape fără facultate! Poate fără să ne dăm seama, ne îndreptăm spre stilul de învăţământ american. Pragmatic, Unchiul Sam nu pune bază pe memorizare, pe cultură generală! Domeniile de studiu şi competenţa sunt foarte înguste. Acolo, peste Ocean, nimeni nu ştie de toate, nimeni nu se pricepe la absolut orice! Şi evident, e mai bine aşa! Poate e şi timpul să ne decidem: vrem o ţară de specialişti sau una mediocră, plină de genii care se pricep la orice?