Obiceiul cunoscut ca „scormonitul în foc“ e musai să fie de cum se mijeşte de ziuă. Primul din familie care face ochi dă cu barda-n foc şi zice „- Bună dimineaţa lui Ajun / Că-i mai bună a lui Crăciun / Într-un ceas bun!/ Oile lânoase,/ Vacile lăptoase,/ Cai încurători,/ Oameni lucrători… Să se facă bucatele!“ Ş-apoi scormoneşte în foc cu nuiaua.
În seara Ajunului, copiii scot Steaua cu coarne, ciucuri şi sfinţi pictaţi, îşi iau ciomegele şi colindă din casă în casă. La lăsarea întunericului pe uliţele din Salcia se colindă cu Vicleiul, vestita cutie colorată cu scenă unde unul dintre flăcăi joacă păpuşile din lemn sau cârpe ironizând momente din viaţa satului.
„Întregul alai este însoţit de muzică. Aici, cântecele pe ritmul cărora sunt jucate „păpuşile“ erau interpretate de obicei de Ceata lu’ Donică din Leordoasa, muzicant din tată-n fiu, pe numele adevărat Lică Constantin, agricultor, dar care a lucrat şi croitorie şi care din anul 1960 cânta şi la figorn, la fel cu alţi doi fraţi ai săi. Pentru Viclei, lăutarii erau tocmiţi de flăcăi, cu mult înainte. Ştiau că au de mers din casă-n casă, până spre dimineaţă, cântând de fiecare dată cele şapte cântece care însoţeau jocul păpuşilor: Crăiţele, Floricica, Lupul şi oaia, Caii, Ursul, Mortul, Cerşitoarea“, povesteşte Nicolae Dumitru, directorul Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj.
Click pe poze pentru a vedea o GALERIE FOTO!
Pomeni înaintea ospăţului
Crăciunul îi găseşte pe oltenii din părţile Doljului împărţind pentru sufletul celor ce s-au dus la cele sfinte. Şi dau de pomană din tot ce pregătesc pentru ospăţul Crăciunului. Femeile fac grămăjoare cu sarmale, cârnaţi olteneşti împănaţi cu usturoi, bucăţi de caltaboş, lebăr sau tobă, o felie zdravănă de cozonac, o pun lângă colivă şi merg la biserică să le sfinţească.
După
