Herta Muller a vizitat ultima dată Timişoara, în 2005. Pe 8 martie, de Ziua Femeii, scriitoarea a lansat cartea „Regele se înclină şi ucide”. A fost o revenire în oraşul copilăriei şi ale tinereţii, iniţiat de Editura Polirom. Scriitoarea venea la Timişoara din postură de nominalizată la Premiul Nobel pentru literatură din 1999.
Harta Muller a participat la emisiunea "A cincea roată", moderată de Robert Şerban, unde a dezvăluit amănunte inedite despre viaţa ei din România. “Nu a trebuit să insist prea mult, a acceptat imediat invitaţia la emisiune. Era o femeie deschisă, foarte atentă la ce spune şi cu sine. E adevărat că nu era foarte volubilă, însă mi-a ieşit interviul”, ne-a declarat Robert Şerban.
Urmăriţi fragmente din emisiuna din 12 martie 2005:
Sunteţi unul dintre puţinii scriitori care au făcut dizidenţă în România! Dintre foarte puţinii, repet lucrul acesta, pentru că a fost o lume a dizidenţilor, deşi în Europa de Est cam acest tip de intelectual a făcut dizidenţa regimului.
Am avut probleme destul de mari. Dar asta, pentru mine, era de la sine înţeles. Am fost într-un grup, Aktionsgruppe Banat, tot nemţi, vreo şase, şapte oameni. Am trăit în vremurile acelea crunte, sinistre, tâmpite...M-am întâlnit cu prietenii aceia, am citit cărţi şi toată problematica s-a dezvoltat de la sine...
Dar cum v-a înhăţat Securitatea? Cum aţi fost „contactată” prima oară? Pentru că aţi fost interogată, există lucrul acesta şi în carte. Mi-e şi teamă să o spun, aţi fost în pragul sinuciderii. La 27 de ani v-aţi gândit să vă sinucideţi din cauza tracasării la care aţi fost supusă.
S-au adunat prea multe atunci. Eu am fost prietenă cu cei de la Aktionsgruppe. Pe atunci, la început, nu am scris nimic. Ştiam tot ce se întâmplă şi ei erau tracasaţi de ani de zile: şi Totok, şi Richard Wagner, şi Bossert, şi Csejka. Eu cunoşte
