- In numarul pe noiembrie al Cahiers du cinéma: un interviu-soc cu Ingmar Bergman, legat de iesirea pe ecranele franceze a lui Trölösa – filmul lui Liv Ullmann la care el a scris scenariul (vezi corespondentele de la Cannes). Iata ce spune marele maestru suedez despre mai tinerii sai confrati – compatriotul sau Roy Andersson si danezul Lars Von Trier: „Sint total fascinat de noul film al lui R.A. Cintecele etajului doi. E un film foarte ciudat. Ultimul sau lungmetraj, Giliap, fusese un esec: exista deja, in el, ideea unei forme stilizate, dar nu reusea sa scoata ce e mai bun din ea. Mai tirziu, in filmele sale de publicitate si in scurt-metraje, a putut sa-si rafineze experientele formale. Cintecele etajului doi este o desavirsire, un film perfect genial. Acuma, eu stiu ca-l adori pe L.V.T. Dar in timp ce acesta este plin de cruzime, de artificiu si de cinism, R.A. convinge prin seriozitate. V.T. e un cineast incredibil de dotat, dar, daca ar indrazni sa fie simplu si sa renunte sa se inconjoare de un nor gigantic de relatii publice si alte baliverne, ar putea deveni un cineast mare. Exista o scena in Idiotii (care va putea fi vizionat la Cinemateca Romana, intr-o proiectie video, joi 28 decembrie la orele 17.45) in care totul e centrat pe Karen, singura femeie rezonabila, inteleapta si plina de caldura, si acolo, V.T. este dintr-odata linistit, simplu si precis. Cu Dancer in the Dark, simteam mai curind nevoia unei pungi in care sa vomez. Am detestat felul in care s-a servit de aceasta cintareata, Björk. Toata povestea filmului e abjecta. Dar finalul este absolut genial: V.T. si povestea lui s-au calmat brusc. Din clipa in care Selma este condamnata la moarte si trimisa la inchisoare, naratiunea filmica este condusa cu mina de maestru. Scena din celula, cind incepe sa cinte My Favourite Things ca sa se consoleze, cind Björk e in acelasi timp ludica si in pragul lacr