Scriam in toamna anului trecut, la putin timp dupa esecul previzibil al farsei procesului de privatizare Oltchim, despre lungul sir de actiuni incompetente, nepasatoare, hraparete, ilogice sau ilegale ale variilor guverne post-revolutionare, actiuni ce au condus in cele din urma la insolventa si potential falimentul companiei. Am gresit si imi fac mea culpa. Sau, mai bine zis, am ajuns la o concluzie incompleta. Pe 13 Martie 2013, administratorii judiciari ai Oltchim, Rominsolv si BDO, au publicat un raport preliminar despre cauzele care au generat starea de insolventa. Merita mentionat ca acest raport acopera, din motive legale, numai perioada 2009-2012 si ca faptele descoperite de administratorii judiciari, intr-un timp record de mai putin de opt saptamani, reprezinta numai varful icebergului. De asemeni, am beneficiat de explicatii suplimentare din partea dlui avocat Gheorghe Piperea, partenerul coordonator al Rominsolv.

Lectura raportului nu este usoara din cauza detaliilor tehnice si legale dar rasplateste un cititor tenace prin intelegerea principiala a intrigii si actorilor dramei de la Oltchim. Pentru cititorii mai grabiti recomand lectura capitolelor finale care descriu sintetic cauzele si imprejurarile care au condus la insolventa (capitolul 11) precum si raspunderea persoanelor vinovate de cauzarea starii de insolventa (capitolul 12). Imi permit sa sumarizez: Oltchim a fost pradata in perioada 2009-2012 (si foarte probabil si in toti anii precedenti) prin cumpararea scumpa (peste pretul pietei) de bunuri si servicii, investitiile intentionat ineficiente si vanzarea ieftina (sub pretul pietei) de produse finite. Principalul autor al acestui jaf organizat este conducerea companiei, in frunte cu dl Constantin Roibu, ajutata in mod constant si variat de lideri sindicali, politicieni locali si nationali si o parte din actionari.

Buy high (cumpara