de Alexandru DOBRESCU
Era simpatic domnul Ionut Popescu acum vreo cativa ani, cand se ocupa numai de politica editoriala a revistei "Capital". Sarea pe atunci din randul analistilor economici de serie (parca anume meniti sa imprastie valuri de ceata peste lucrurile simple) tocmai prin limpezimea judecatii si printr-o franchete a opiniei ce-i statea si ne facea bine. Spre deosebire de confratii intr-ale analizei economico-financiare, inclinati sa vada, in functie de imprejurari, fie doar partea plina a paharului, fie exclusiv pe cea goala, dumnealui indraznea sa ia in considerare paharul intreg, cantarindu-i si binefacerile, si neajunsurile. Nemolipsit inca de obiceiul despicarii firului in patru, mod garantat si convenabil de a ocoli miezul chestiunii, domnul Ionut Popescu punea, la vremea aceea, intrebari precise, prin nimic diferite de intrebarile ce ne alungau si continua sa ne alunge somnul, carora se silea a le da raspunsuri daca nu altminteri, macar de bun simt. Se intreba, bunaoara, de ce fluctuatiile in sus ori in jos ale valutei de referinta nu au, la noi, nici un efect asupra preturilor produselor si serviciilor, aflate intr-un continuu, de nestavilit suis. Sau de ce bunurile autohtone de stricta necesitate sunt, tot la noi, simtitor mai scumpe decat cele importate de la mii de kilometri. Ori de ce TVA-ul e perceput, se intelege ca la noi, de doua ori, intai la materiile prime si pe urma la produsul finit. Si se mai intreba cum e posibil ca, indiferent de culoarea politica, guvernantii – ai nostri, fireste – sa dovedeasca nu pur si simplu inconsecventa, ci de-a dreptul incoerenta in gestionarea treburilor tarii, trecand cu lejeritate dintr-o extrema in cealalta, contrazicand prin deciziile de azi masurile de ieri si de alaltaieri, si unele si celelalte la fel de fara legatura cu promisiunile ce-i urcasera la putere. Vazandu-l cat de b