O femeie in virsta de 71 de ani si-a petrecut ultimele doua decenii din viata printre mormintele din cimitirul "Eternitatea". Ana Ciupitu are grija de mormintele celor care au vietuit in Roman, iar "casa" ei este linga casa vesnica a fostului primar al Romanului, Ion Vlad. Pe un frig de crapa pietrele, o batrina se odihneste pe o banca de pe tarimul ce separa viata de moarte. Are 71 de ani, din care peste 20 - chinuiti asa cum nimeni nu si-ar dori. Ana Ciupitu a lucrat, pina in 1982, la Petrotub. In acel an, o tagla i-a zdrobit piciorul drept, lasind-o fara loc de munca si cu o pensie din care putini ar putea sa traiasca: un milion de lei. De atunci, Ana sta, zi de zi, in cimitirul "Eternitatea", pe banca de linga mormintul fostului primar al Romanului, Ion Vlad. Ii cunoaste pe toti cei din lumea viilor si din lumea dreptilor, e cunoscuta de aproape toti romascanii, dar aproape uitata de doua fiice ale sale, plecate in Italia sa isi faca un rost in viata. "In 1982, am ramas fara loc de munca. Lucram la Petrotub si o tagla m-a lasat fara picior. Uite, e lemn aici", spune batrina, lovind, cu toata puterea, cu o cirja, in proteza ce o ajuta sa mearga. "Stau de zeci de ani aici, in cimitir. Curat morminte, aprind candele si luminari... Lumea imi mai da un ban, un colac de pomana, atunci cind e vreo inmormintare. Ieri au fost sase inmormintari: nu mai pot oamenii sa traiasca in vremurile astea si e pacat de ei, ca erau oameni cinstiti si buni", spune Ana. Noaptea, batrina sta in casa mezinei sale, in frig, undeva pe strada Mihai Viteazul. "Am trei fete, din care doua plecate in Italia. Sotul meu a murit in 1969. Mi-am crescut fetele singura, iar singurul ajutor pe care l-am primit de la ele, la batrinete, este proteza asta din lemn, ca sa mai pot merge. Am avut un frate care a lucrat la IRE, un alt frate - politician la Bucuresti. Acum, nu mai am nimic, in afara de viata