La începutul romanului Lupul de stepă, găsim personajul principal fascinat de o frază a lui Novalis, pe care tocmai o descoperise: "Majoritatea oamenilor nu vor să înoate înainte de a şti să facă acest lucru". Una din acele fraze care te pun pe gînduri, evident. Gîndirea e precum înotul - majoritatea oamenilor refuză să gîndească înainte de a şti să facă acest lucru. În perioadele în care oamenii refuză să gîndească, perioade care pot dura de la o clipă la o viaţă întreagă, clişeul ţine loc de gîndire. Rolul clişeului, de altfel, este acela de a suplini gîndirea pentru singura creatură din lume care se diferenţiază de toate celelalte tocmai prin însuşirea că e gînditoare. În rest, clişeele, pe lîngă că sînt plictisitoare, sînt enervante. Clişeul este denumirea contemporană a ceea ce Flaubert colecta, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, sub numele de "idei primite de-a gata". Adică idei, reprezentări despre lume, asupra cărora spiritul nu se mai întreabă. Clişeele sînt idei comode, care confirmă o prejudecată sau o judecată falsă, dar proprie. În raport cu clişeul, omul e un simplu releu, care preia şi transmite, fără să gîndească, fără să cenzureze. Se ştie deja, pe ambele maluri ale Atlanticului de Nord se operează masiv cu clişee. Nu doar publicul larg, a cărui superficialitate abundent dovedită îl împinge spre exersarea clişeelor, ci şi elitele, fie ele intelectuale, economice sau politice, se folosesc vîrtos de clişee. În America, se comentează adesea: "Europa face, Europa drege". Care "Europa"? De cele mai multe ori în ultimii ani, cînd media americană spune "Europa", spune, de fapt, Franţa şi Germania. Eroarea e evidentă. Pentru un public mai nuanţat şi mai rarefiat în America, "Europa" este Uniunea Europeană. Chiar şi ei greşesc, într-o măsură mai mică decît primii, desigur, pentru că Europa este mult mai mult decît Uniunea Europeană. "Europa" cuprinde membr