Antrenoare de 34 de ani, Floarea Sigartău sau Ica, cum o ştiu toţi, este convinsă că gimnastica ritmică e sportul cel mai complet.

A venit la Bistriţa acum 26 de ani şi acum este profesoară de gimnastică ritmică la secţia cu acelaşi nume, existentă la Liceul cu Program Sportiv din oraş. Ica Sigartău a adus, la Bistriţa, prin micile sportive pregătite de ea, primele medalii la campionatele naţionale şi europene de gimnastică ritmică. „Pe plan profesional, mi-am îndeplinit visele. Am avut sportivi campioni naţionali şi europeni. Am reuşit tot ce mi-am propus", spune antrenoarea. Nu se vedea cadru didactic, ci psiholog De mic copil, Ica Sigartău a făcut balet şi gimnastică sportivă. Ea povesteşte că a practicat gimnastica şi în liceu până când o problemă apărută la coloana vertebrală a determinat-o să se oprească. „Atunci visam să devin psiholog sau sociolog. Nici prin cap nu-mi trecea să mă fac profesoară sau antrenoare de gimnastică ritmică, însă există un drum al vieţii care ne-a fost scris şi pe care, inconştienţi, îl urmăm", este de părere Ica Sigartău. Aceasta a dat admitere la Facultatea de Psihologie din Bucureşti, dar a picat cu doar 2 sutimi. La scurt timp s-a înscris la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, cum se numea atunci Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport. A intrat printre primii. În anul I a făcut practică la micuţele sportive de la lotul naţional de gimnastică ritmică şi s-a îndrăgostit de gimnastica ritmică. „Nu-mi venea să cred ce puteau face acele fetiţe de la lot. Exerciţiile lor aveau mişcări graţioase, însă precise şi bine sincronizate. Totul era simplu, impresionant, te fascina. Nu se citeau o clipă, de pe chipul lor, oboseala, orele nedormite sau emoţiile. Toate le ascundeau în spatele unui zâmbet natural", mărturiseşte Ica Sigartău. Atunci, gimnastica ritmică a devenit o parte din sufletul ei. Bistriţa, o grea încerca