Henry Miller crede în eliberarea individului din labirintul de mituri şi rituri occidentale; eliberare ce va să devină valoare unică, idee-forţă şi leit-motiv al romancierului şi eseistului. Tropicul Cancerului (1934), interzis în SUA până în 1964, o probează cu asupră de măsură, ca şi Tropicul Capricornului (1939), culminaţie a deceniului petrecut de autor la Paris. Este relatată experienţa anilor '20-'24 în metropola natală, a eului confruntat cu presiunea paralizantă a vremurilor şi a istoriei, vocaţia artistică fiind singura cale de mântuire. Întors în SUA, din 1942 se mută pe coasta californiană şi începe trilogia de autonovels (autoromane) The rosy crucifixion: Sexus (1949), Plexus (1953), Nexus (1960), texte ce preiau, în ciuda unor căderi în caricatura obscenă, itinerarul eului de-a lungul sexualităţii şi artei, la capătul căruia este posibilă eliberarea individului. Verbalizarea acestui parcurs se face printr-o proză fluidă şi impulsivă, a cărei parabolă se ţese între polul provocării obscene şi cel al spiritualităţii avântate, între tonalităţi expresioniste, lirism simbolic şi reverie surrealistă.

Este neîndoielnic că mai ales pe iubire se înălţa eşafodajul sexlandului celui ce în 1979, la vârsta de 88 de ani, ar fi declarat că e îndrăgostit de o actriţă de 30 de ani: "nicicând n-am avut relaţii mai bune cu alte femei. E ciudat că la sfârşitul vieţii mele realitatea se întâlneşte cu visul". Din 1967 începuse recunoaşterea sa americană, cea europeană fiind un fapt încă din anii '50. Gloria lui în mediile de avangardă a fost urmată de gloria în establishment. Denigrările flecare şi atacurile violente au încetat odată cu cartea analitică, recuperatoare a vieţii şi operei lui Miller, publicată de Norman Mailer în 1971, The Prisoner of Sex.

Din capul locului trebuie spus că versiunea românească a masivului ro-man Sexus, (EST, Samuel Tastet Ed