lagăr
: dintr-o dată toate poemele
s-au dat la o parte
şi mă muşc de cap de atunci singur.
pe o masă de operaţie, deasupra cantinei,
eu din sânii mamei mele am supt sânge,
iar după mine
vreo cincizeci de câini prin zăpadă
precum trenuleţele.
să ştii – orice om singur e mai aproape de o
fereastră
decât orice alt om împreună cu cineva.
însă ninsoarea de 24 de ore
aducea moartea în 24 de ore,
de scris doar cu mâini legate de alarmă,
peste acoperiş.
supraveghere
: se destunecă dacă facem vreo greşeală iar.
fie aştern două cârpe sub cap
unui şoarece,
într-un laţ fără gât
patinoar, strigă doi copii, patinoar!
pe mine întreg
nu m-am dus niciodată acolo.
abandonasem,
m-am deportat în spaime,
numele meu în fiecare zi însemna altcineva.
m-au dezbrăcat pe zăpadă,
apoi maşinile au dispărut.
o femeie cu care credeam că voi face dragoste
m-a împuşcat în cap
în mai puţin de patru secunde.
şi astăzi e dumnezeu de atunci.
furtunul negru cu care ud grădina.
trenul din roman
: copilăria mea ca un ciocan lovind mărunt
moalele
capului.
copilăria mea lişiţă, ibis, hanorac legat în dulap.
mă trezeam izgonit din ladă boabă de strugure
strivită
între geamuri.
de parcă aş fi mâncat un alt copil.
dar invizibil, de neschimbat, vorbeam în
româneşte cu lorca.
teritoriu
: nu mă trezi un minut peste.
dă-mi să mănânc şi să beau înainte.
dacă pot să mănânc şi să beau înainte.
mi-am înghiţit sufletul să nu-mi îngheţe sufletul.
încalţă-mă şi descalţă-mă tu.
culcă-mă iar tot tu.
n