Ce ne-ar trebui nouă, oamenilor, ca să ne simţim împliniţi, răspunzând cu pertinenţă comandamentului „primum vivere“ fără să-l amânăm pe deinde la… paştele cailor cei mereu verzi de pe pereţii ca nişte oarbe diorame ai singurei cetăţi pe care suntem în stare s-o durăm, după chipul şi asemănarea noastră, que l’on voit bien qu’avec le coeur, deşi nici ochii n-ar fi chiar de tot de prisos… (...)

Păi, mai întâi s-ar cuveni să dăm o fugă până la Pythia aceea cu-al său nosce te ipsum şi să vedem dacă îndemnul mai rămâne valabil şi în timpul nostru (când parcă le ştim pe toate, dar ne rămâne sufletul sărac), iar dacă da, să facem exact ce ne-ar aduce bucurie şi semn de împlinire într-un deinde… care să înceapă nu mâine, ci chiar astăzi. Cred că acest imperativ şi-l vor fi propus medicii Elena şi Dan Paulian începând cu anii tinereţii lor dintâi, ca absolvenţi ai Facultăţii de Medicină din Iaşi, promoţia 1963; profesia mai întâi, dar în niciun caz, ad calendas graecas răspunsul la chemarea aceea irezistibilă a glasului de sirenă care le era dragostea pentru arta culorii. Au început să studieze pictura… lucrând (ei spun că au făcut „studii libere de pictură“, de parcă foarte exigenta artă a picturii te-ar mai lăsa liber prin lumea ei de imperative şi legi suav-draconice!), au ascultat şi sfaturi şi îndemnuri, şi – mai cu seamă – au „furat“ din tehnica de lucru a unor maeştri contemporani de talia unui Dan Hatmanu, a pictorului-sculptor Ionel Maftei, a pictorului Ion Carp Fluerici etc. Printre laurii casei medicilor- pictori Paulian se află intelectualul de stirpe aleasă care a fost scriitorul-pictor-critic de artă Aurel Publicitate Leon şi, deopotrivă, scriitorul Marcel Mureşeanu, fost director al Teatrului Naţional din Iaşi. Din 1980, încep să expună: la Muzeul Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, la UMF Iaşi, la Casa Cărţii Iaşi, la Sa