La mijlocul saptamanii trecute, in preziua discursului din Senat al premierului, prin redactii, prin cercurile politice si laMinisterul de Justitie circula un zvon insistent: demiterea Monicai Macovei era probabil doar o chestiune de ore. Pana la urma, a fost o alarma falsa. Poate o simpla speculatie. Poate o isprava a "specialistilor in stiri". Daca ultima versiune se va dovedi adevarata, e un semn ca tehnica diversiunii pare sa fi fost bine insusita. Si putem banui si cine se afla la capatul firului. De altfel, era putin probabil ca primul ministru sa faca un astfel de gest dramatic chiar in preajma vizitei de evaluare la Bucuresti a comisarului european pentru justitie si afaceri interne, Franco Frattini. Sigur, ramane sa ne lamurim daca demiterea nu s-a produs pentru ca vizita urma sa aiba loc sau d-l Frattini a venit special in acest moment pentru a incerca sa o impiedice. Iar daca se va ajunge in zilele urmatoare la un guvern monocolor PNL, Monica Macovei va disparea oricum in mod natural, spre deplina satisfactie a unei bune parti a spectrului politic autohton. Franco Frattini s-a straduit atat cat a putut sa dea o mana de ajutor actualilor ministri de la Justitie si de la Administratie si Interne. Dar nimeni nu trebuie sa-si faca iluzii exagerate. CapacitateaComisiei Europene de a influenta jocurile politice de la Bucuresti nu mai e ce a fost. Si asta, chiar daca exista o clauza de salvgardare care poate fi activata. Ceea ce ar insemna ca pentru o perioada de pana la 3 ani sentintele curtilor de justitie din Romania nu vor fi recunoscute in statele membre ale UE. Daca e indoielnic ca faptul in sine i-ar putea impresiona foarte tare pe politicienii nostri, votul de blam care ar fi astfel acordat actualului guvern l-ar incurca totusi pe d-l Tariceanu. Si extern, dar si intern. Majoritatea populatiei s-a obisnuit sa vada de ani de zile Bruxellesul drept o instan