Cu două săptămîni înainte ca faimosul carnaval să paralizeze activităţile cotidiene şi să transforme radical oraşul întreg timp de patru zile, a avut loc în Barranquilla (Columbia), între 16 şi 20 ianuarie, cel de-al doilea Carnaval Internaţional al Artelor. Evenimentul a fost organizat de către Fundaţia La Cueva, numită astfel în amintirea miticului local unde se întîlneau, în prima jumătate a secolului XX, tinerii artişti care au constituit Grupul din Barranquilla: Gabriel García Márquez, Alfonso Fuenmayor, Germán Vargas, Álvaro Cepeda Samudio, Alejandro Obregón şi alţii. Aceştia se strînseseră în jurul intelectualilor deja formaţi José Félix Fuenmayor şi librarul catalan Ramón Vinyes - "înţeleptul catalan" din Un veac de singurătate. De altfel, spre finalul acestui roman, Gabriel García Márquez aduce un omagiu colegilor şi maeştrilor din Grupul din Barranquilla, menţionînd numele multora dintre ei.
"Reflecţia ca spectacol" a fost tema acestui al doilea Carnaval al Artelor, la care au fost invitaţi artişti foarte diferiţi din mai multe ţări latino-americane, avînd în comun personalitatea polemică, provocatoare sau îndrăzneala de care a dat dovadă fiecare în domeniul său şi, fără îndoială, carisma, capacitatea de a transforma un interviu într-un adevărat spectacol. Invitatul de onoare a fost controversatul autor columbian Fernando Vallejo, originar din Medellín (n.1942), dar care, de la începutul anilor '70, trăieşte în Mexic, unde a debutat ca scriitor.
Distins în 2003 cu Premiul Rómulo Gallegos - s-ar putea spune Nobelul latino-american- pentru romanul său El desbarrancadero (Prăpastia), Fernando Vallejo este fără îndoială cea mai puternică şi mai originală voce în literatura columbiană de după Gabriel García Márquez. În spiritul noii literaturi latino-americane începînd cu anii optzeci, care supune identitatea Americii Latine la o radicală revalorific
