Imaginea lui Moş Crăciun este destul de implicată în show-ul consumului. Dacă anul trecut tineri îmbrăcaţi în moşi vindeau bilete la Bingo (continuînd, conştiincioşi, tradiţia mai vîrstnicilor vînzători la Loto din celelalte timpuri), iar căciula de moş era purtată de mai toţi chelnerii din fast-food-uri, anul ăsta dl Crăciun şi-a înmulţit apariţiile în carne şi oase. La Mall, continuă să dea cadouri, ca şi anul trecut; de data asta nu mai este, însă, singur, ci însoţit de Crăciuniţă care le citeşte poveşti copiilor (n-am văzut-o în carne şi oase, recunosc, dar aşa mi-au spus cei de la Informaţii). Frizeria Ciufolici, replica privată şi mult mai piperată a binecunoscutului Ciufulici, oferă un Moş Crăciun non-stop, cam de pe 15 decembrie încoace. Pe acesta din urmă l-am şi văzut: stătea, costumat, aşteptînd, pe un fotoliu, şi, din păcate, pe sub căciulă i se vedea părul negru şi-şi trăgea din cînd în cînd barba ca să respire. La teatrul Ion Creangă, Moş Crăciun apare, decent, chiar pe scenă, pe post de vedetă şi răsplată, însoţit, cu haz, de multe personaje din poveşti. La Pro Tv, Moşul a devenit un soi de hot-line: dacă-l suni, primeşti un cadou; oricum, linia e mai ocupată decît era, pe vremuri, la proaspăt înfiinţatul magazin Unirea. Moşul sexualizat, "lansat" anul trecut, de destabilizatorul cîntec al formaţiei Andre (un "tinerel" cu cercel în ureche, "haios", şi, evident, bogat), îşi continuă şi el, aproape nestingherit evoluţia: pe tarabe se găseşte un volum intitulat Integrame. Dragoste şi sex, pe a cărui copertă poate fi văzut un moş ţinînd pe genunchi o tînără în desuuri negre; iar în Naţional citim un articol despre un pensionar, care, la nu ştiu ce concurs, a primit în dar o Crăciuniţă - dansatoare rusoaică (doar pentru o noapte într- un bar). Industria neaoşă de Crăciun rămîne, încă, la început. Dacă eşti dornic să te bucuri de o mitologie mai detal