Dintre evenimentele plastice ale finalului de iarnă şi începutului de primăvară 2013, am reţinut două expoziţii de grup, desfăşurate la 600 de kilometri una de cealaltă: Identităţi a artiştilor Fabio Cito, Nicolae Fleissig, Laura Ghinea, Győri Csaba, Győri Kinga, Dan Vişovan, vernisată în Baia Mare pe data de 26 februarie la Galeria Uniunii Artiştilor Plastici, şi Simboluri, deschisă pe 1 martie la Muzeul Municipiului Bucureşti, un proiect iniţiat şi realizat de Grupul 4 ART (Cristian Crestincov, Alina Manole, Răzvan Stanciu, Cosmin Matei) împreună cu invitaţii lor, profesorii universitari George Moscal, Lisandru Neamțu, Tudor Șerban, Iulian-Dalin Toma. Conceptul de identitate culturală presupune o serie de determinante comune ale individului şi grupului de care aparţine acesta, pornind de la zonă geografică, tradiţii, istorie, educaţie şi ajungînd, prin „bifarea“ a diverse şi multiple alte criterii, unele dintre ele compozite, pînă la vîrstă, alimentaţie, nivel financiar sau chiar vestimentaţie. Abordarea strict sociologică sau antropologică va conduce invariabil la vestitele tabele statistice din care aflăm că 3% dintre americanii cu studii muzicale superioare sînt seduşi de compoziţiile lui Béla Bartók, 4% dintre profesorii europeni de engleză pot recunoaşte o lucrare de-a lui Constantin Brâncuşi (80% dintre aceştia crezînd sincer şi dezinteresat că sculptorul este francez), iar cel puţin 5% dintre asiatici au auzit de Marea Revoluție Culturală Proletară. În aceste condiţii, singurele perspective viabile privind factorii identitari par a fi cele culturale.
Explozia Internetului din ultimul deceniu a transformat realmente lumea într-un sat planetar, în care distanţele au fost suprimate, iar informaţia, democratizată. Dacă posesia unui album de artă reprezenta nu cu foarte mult timp în urmă un privilegiu, astăzi informaţia despre informaţie a devenit a