Un studiu făcut de NASA în decursul ultimilor cinci ani a adus dovezi care susţin teoria conform căreia apa de pe Marte a existat în sol aproape de suprafaţă. Aceasta înseamnă că singurele habitate unde s-ar fi putut dezvolta viaţă au fost în subteran. Conform studiului publicat în jurnalul ştiinţific Nature, apă lichidă nu ar fi existat la suprafaţa planetei roşii decât pentru perioade foarte scurte de timp, informează NASA.

Oamenii de ştiinţă au analizat date despre concentraţia de minerale din sol de la 350 de situri examinate de sateliţii ESA şi NASA care orbitează în jurul planetei Marte. Rezultatele studiului sugerează că apă a existat la suprafaţa planetei pentru perioade scurte de timp care alternau cu perioade aride de sute de milioane de ani, când planeta arăta ca acum. Episoadele rare când a existat apă pe planetă aveau loc când apa din subteran interacţiona cu rocile de la suprafaţă. Studiul are implicaţii majore în privinţa atmosferei marţiene, dar şi asupra posibilelor habitate care ar fi putut susţine viaţa.

În 2005 s-a descoperit pe Marte argilă bogată în minerale, ceea ce sugerează că au existat cândva pe planetă condiţii de umezeală şi căldură. "Peste tot pe Marte am descoperit în subteran pământ bogat în minerale, în schimb, la suprafaţa planetei am găsit foarte puţine astfel de minerale, iar zonele unde se află sunt rare", spune John Mustard, profesor la Brown University şi co-autor al studiului publicat în Nature. Pentru ca aceste condiţii să fi existat la suprafaţă pentru perioade lungi de timp, atmosfera planetei trebuia să fie mult mai densă decât este acum pentru ca apa să nu se evapore sau să îngheţe. Cercetătorii caută dovezi pentru procesul care ar fi putut duce la pierderea atmosferei dense de-a lungul timpului.

"Chiar dacă habitatele de la suprafaţă au supravieţuit pentru scurt timp, aceasta nu înseamnă că